În tradiția populară românească, „alesul Babei” este o practică legată de începutul primăverii, care vine cu o încărcătură simbolică deosebită.

Această perioadă este asociată cu celebrarea „Babelor”, personaje mitologice care joacă un rol central în marcarea trecerii de la iarnă la primăvară, având o legătură puternică cu Baba Dochia, o figură emblematică din mitologia românească.

„Babele” – Personaje Mitologice și Vestitoare ale Primăverii

În mitologia populară românească, Babele sunt considerate niște personaje simbolice care vestesc sosirea primăverii.

Potrivit legendei, Baba Dochia este o figură mitologică asociată cu iarna, dar începând cu data de 1 martie și până pe 9 martie, aceasta începe să-și lepede „cojoacele”, semn că iarna se retrage și că vremea devine tot mai caldă. Această perioadă este văzută de bătrânii din sat drept un moment de tranziție, iar vremii din aceste zile i se atribuie semnificații importante pentru întregul an.

Astfel, fiecare zi dintre 1 și 9 martie reprezintă o „babă” distinctă, iar vremea din fiecare dintre aceste zile poate să prevestească soarta întregului an. Dacă vremea este frumoasă și soarele strălucește, se consideră că anul va fi unul favorabil, plin de realizări și bunăstare. În schimb, dacă vremea este mohorâtă, ploioasă sau rece, se consideră că anul va fi mai greu, cu mai multe dificultăți. De asemenea, dacă în ziua aleasă va ninge, semnele sunt bune și se crede că anul va fi bogat, cu multe realizări.

Cum se Alege Baba?

În ceea ce privește alegerea „babei”, există două variante populare:

Prima este cea mai simplă și presupune alegerea unei zile între 1 și 9 martie, conform unui bun plac personal. Alegerea trebuie făcută înainte de începutul lunii martie, iar ziua aleasă reprezintă baba care va influența soarta acelei persoane.

A doua variantă de alegere este legată de ziua de naștere a persoanei. Potrivit acestei tradiții, baba se alege în funcție de data nașterii. De exemplu, dacă cineva este născut pe 5 martie, baba se va alege în ziua respectivă. În cazul în care data nașterii este formată din două cifre (de exemplu, 28 mai), se calculează astfel: 2 + 8 = 10, iar apoi 1 + 0 = 1, deci baba ar fi pe 1 martie.

Tradiții Locale și Varietăți ale Obiceiului

„Alesul Babei” variază și în funcție de regiune.

De exemplu, în Muntenia sunt 12 babe, nu doar 9 ca în restul țării. În Maramureș, există obiceiul de a bate ușile în primele zile ale lunii martie pentru a alunga iarna din casă și a face loc primăverii. În Ardeal, babele sunt cunoscute sub numele de „Vântoase” din cauza vremii capricioase ce le caracterizează.

În tradiția calendarului românesc, care este străvechi și încă păstrat în multe zone rurale, anul începea odată cu 1 martie. De asemenea, „babele” reprezintă nu doar o „luptă” între iarnă și primăvară, ci și simbolul unui nou început. Această schimbare bruscă a vremii în perioada martie adaugă un strat de mister și fascinație asupra acestei perioade de tranziție.

Semnificația „Alesului Babei” în Viața Cotidiană

„Alesul Babei” este mai mult decât o simplă distracție sau un ritual popular. El reflectă legătura profundă a oamenilor cu natura și cu schimbările naturale care au loc în jurul lor.

Fiecare „babă” este o oportunitate de a reflecta asupra propriilor speranțe și dorințe pentru anul în curs, dar și o ocazie de a înțelege dinamica vremii, un element esențial în viața rurală tradițională.

Prin acest obicei, românii își exprimă credințele legate de influențele pe care natura le are asupra vieților lor și își reconfirmă legătura cu tradițiile străvechi. Alegerea unei „babe” nu este doar un joc de „noroc” sau o distracție, ci o formă de a trăi în armonie cu ciclurile naturii și cu simbolismul acestora.

„Alesul Babei” este o tradiție care nu doar că vesteste primăvara, dar adâncește și legătura între om și natură, între trecutul mitologic și prezentul cotidian.

Într-o perioadă în care tradițiile se pierd tot mai mult, „babele” rămân o punte între generații și o modalitate de a înțelege în continuare legile nemărginite ale naturii și ale timpului. Astfel, acest obicei nu doar că păstrează viu spiritul tradiției românești, dar ne învață și respectul față de natura și ritmurile sale, oferindu-ne în fiecare an un nou început, o nouă speranță și o nouă provocare.