Ce poate fi mai expresiv decât chipul unui om? Fiecare grimasă, fiecare gest, fiecare mișcare a limbajului non-verbal poate fi observată cu ușurință pe fața fiecăruia dintre noi. Chiar și atunci când dorim să ascundem adevărul, chipul nostru ajunge să ne dea de gol…

Într-o zi cu temperaturi de primăvară, ce expoziție putea să fie în ton cu atmosfera decât „Despre portrete #2”? Nu sunt doar niște creații aduse și puse pe pereții unei camere doar pentru a fi văzute. Sunt bucăți rupte din sufletele unor artiști ce încearcă să transmită prin portrete mai mult decât un chip frumos, ci percepția lor asupra oamenilor din jur.

Totuși, în expoziția deschisă astăzi nu sunt prezentate doar chipuri, ci și corpuri fără cap. Chiar dacă poate părea puțin ciudat, nu este chiar așa. Dacă ne luăm după prima definiție a DEX-ului (portret = Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane), totuși, dicționarul explicativ al limbii române ne dă și o a doua definiție pentru portret = Prezentare fizică și morală a unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut, deci am putea spune că artistul s-a concentrat mai mult pe reprezentarea unor personalități fără să le arate și chipul, tocmai ca imaginația și creativitatea noastră să poată pune orice față a oricărei alte persoane. De asemenea, această tehnică poate simboliza dorința unora de a fi perfecți din punct de vedere fizic, dar uitând să-și antreneze și mintea, nu doar corpul. Bineînțeles că părerile noastre pot varia și niciuna nu poate fi adevărată idee din spatele conceptului creativ.

Azi, tehnologia și-a făcut loc printre tablourile expuse, printr-un „telefon gigantic” ce ne arăta un altfel de portret. Autorul însuși se tundea cu o foarfecă. Pe cât de ciudat li s-a părut unora, pe atât de inovator și creativ mi s-a părut mie, amintindu-mi de o tradiție pe care noi, românii, o facem la nunți (la bărbați mai exact, când îi rad cu briceagul, toporul sau încearcă să-i tundă cu o foarfecă enormă), cam așa am văzut eu acel „tablou”.

Pot spune că azi m-am pierdut printre mii de fețe și am cunoscut mii de oameni. Fiecare prins în lumea lui, de autor cu o poveste mută pe care o vom descoperi noi de avem răbdarea și ochii asupra personajului care ne-a atras atenția.

Expoziția este una internațională și reunește lucrări ale unor artiști din Statele Unite ale Americii (Annette Lemieux și Doug Winter), Republica Macedonia de Nord (Mice Jankulovski), Germania (Patrizia Casagranda), Vietnam (Minh Nguyêt), Ucraina (Natalia Revoniuk) și România (Petru Lucaci, Vladimir Păun Vrapciu, George Stanciu, Velnicescu Mioara Magelonia, Liusic Vrapciu).

Ea poate fi vizitată până pe 28 februarie 2025, la Muzeul Județean Buzău, în orarul prevăzut de instituție. Dacă și voi vreți să vă pierdeți printre mii de fețe, știți unde trebuie să ajungeți.