În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodosie, începătorul vieții de obște li dascalul pustiului.

Cuviosul Părintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatăl său se numea Proeresie și mama sa Evloghia, și erau amândoi credincioși și cucernici. Teodosie a intrat în viața monahală, și luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451. A trecut prin Antiohia și s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viața cea îmbunătățită și care i-a proorocit că va fi păstor peste multe oi cuvântatoare.

Apoi s-a sihăstrit lângă un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urma s-a dus într-un munte, unde era o peșteră și acolo a petrecut o viață aleasă, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi și roade de finic. Rugăciunea lui era neîncetată și lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodată. În jurul lui s-au strâns ucenici mulți, care îi ascultau povetele și-i urmau viața. A făcut și minuni. Și făcându-se dascăl al multor ucenici, a adormit întru Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Teodosie cel din Antiohia.

Acest cuvios părintele Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei. Era fiul unor părinți vestiți. Ascultând odată cu încordare glasul Stăpânului, și-a lăsat casa, bogăția, rudenia și toate celelalte și s-a dus în niște locuri retrase, care dădeau spre mare. Și făcându-și o chilie strâmtă, petrecea viața monahicească, îmbrăcat cu haina de păr. Sub haina purta lanțuri grele: unul la gât, altul la mijloc și câte unul la fiecare mână. Stăruind în rugăciune și în lucrul mâinilor sale, adormea dorința și trufia și celelalte patimi trupesti. Părul lui era bogat și lung până la picioare. Câteodată împletea coșuri, iar altă dată își făcea de lucru în grădină, unde semăna semințe și aduna de acolo hrană din destul pentru el și pentru străinii ce întâmplător veneau la el.

Vestea despre el ajungând până departe, mulți veneau la el, cerând să petreacă același fel de viață, așa că pustiul acela s-a schimbat într-o altă cetate cerească. Odată năvălind acolo agarenii, nu l-au supărat cu nimic, ci rușinându-se de acest fericit, s-au dus de acolo. Din pricină năvălirii agarenilor, fericitul, lăsând pustiul, a venit în patria sa și făcându-și o chilie mică, săvârșea aici dumnezeiesca lucrare. Căci zicea: “Deși s-au rușinat de noi agarenii, dar scris este pentru noi să nu dăm loc urgiei. Când Hristos a fugit de Irod, ne-a învățat să facem și noi așa; și învățătura avem să nu ne aruncăm singuri în ispite; iar patria noastră nu ne oprește de la lucrarea dumnezeiască, dacă vrem să o săvârșim”. După scurt timp s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, soborul celor zece mii de Sfinți Îngeri.

Acest praznic se săvârșește înăuntrul bisericii Sfintei Anastasia, cea din golful lui Domnin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ștefan cel din Plachidiane, a Sfântului Teodor și a Arhimandritului Agapie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mal, care, bătut fiind, s-a sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Vitalie, care în pace s-a sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Teodosie egumenul Sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Athos, care a fost și episcop de Trapezunt și care în pace s-a sfârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.