În această lună, în ziua a zecea, Pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Grigorie (Grigore), episcopul Nissei.

Acest Sfânt părinte a fost frate cu Sfântul Vasile cel Mare și a strălucit prin cunoștința filozofiei și prin râvna pentru credința ortodoxă; drept aceea a fost și apărător al Bisericii lui Hristos. Când el mergea la Constantinopol, împreună cu cei care se adunau la Sinodul al doilea Ecumenic, ca să lupte împotriva eresurilor păgâne, Grigorie s-a dovedit apărător neîntrecut al dreptei credințe, biruind pe potrivnici prin puterea cuvintelor și prin dovezi din Scriptură.

Grigorie străbătuse toată știința filozofică și a bunei viețuiri și de aceea avea putere cu aceste două arme. Păstorindu-și turma cu înțelepciune și cu evlavie și, ajungând la bătrânețe frumoasă, a adormit și s-a mutat la Domnul. Ca înfățișare Grigorie era întru totul asemănător fratelui său Vasile, afară de căruntețe, și avea o față puțin mai veselă decât a acestuia.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Dometian, episcopul Meletinei.

Acest cuvios părinte a trăit pe timpul împăratului Justin cel mic. Părinții lui, care se numeau Teodor și Evdochia, erau oameni drept-credincioși și înstăriți. Desăvârșindu-se în știința înțelepciunii celei omenești cât și în aceea a Sfintei Scripturi, și însurându-se, după scurtă vreme soția lui a murit. Deci, dedându-se cu totul înțelepciunii celei dumnezeiești, a ajuns arhiereu al Sfintei Biserici din Meletina, când avea doar treizeci de ani. Și, împreunând înțelepciunea vieții din lume cu viața sihăstrească, a ajuns pricina de mântuire nu numai păstoriților săi, ci și întregului neam al său. Căci împăratul l-a trimis de multe ori în solie la perși, atunci când Hosroe, împăratul perșilor, fusese alungat de Varam și ajunsese birnic al grecilor. Dometian, ajungând prieten al împăratului Mauriciu și al împărătesei lui și dobândind de la ei sume mari de bani, le cheltuia în zidiri de sfinte biserici și de aziluri pentru săraci. Mergând iarăși la Constantinopol, s-a mutat către Domnul. Pentru că fusese cinstit după cuviință de toată obștea împărătească și bisericească, a fost așezat într-un sicriu și apoi, petrecut cu făclii și cu cântări, a fost adus în patria sa Melitina. A făcut multe minuni și cât a trăit și după plecarea sa de pe pământ.

Tot în această zi, pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Marchian, preotul și iconomul marii Biserici de la Constantinopol.

Sfântul Marchian, ai cărui strămoși veniseră de la Roma cea veche la Constantinopol, a trăit pe vremea împăraților Marchian și Pulheria. Acest sfânt a zidit biserica Sfintei Irina cea de lângă mare, și a unit cu ea paraclisul sfântului Isidor. Tot el a zidit biserica Sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care a scăpat-o si din focul cel mare, ce s-a întâmplat la Constantinopol; ca în vreme ce focul cuprinsese partea de sus a bisericii, Marchian stătea pe acoperiș cu mâinile ridicate spre cer, și prin rugăciunea lui a încetat văpaia focului. Acest fericit a făcut și alte fapte creștinești. El umbla noaptea pe ulițe și prin dărămături și unde găsea vreun creștin mort, îl spală cu mâinile lui, îl îmbrăca și îl ridica, zicându-i: “Scoală-te, frate, să ne dam sărutarea din urmă”; apoi îl îngropa după rânduială. Iar minunile sale, sărăcăcioasa lui îmbrăcăminte și petrecerea între săraci, deși el era de felul lui un om bogat, sunt istorisite pe larg în istoria vieții lui. Pomenirea lui se face și pentru marele cutremur ce s-a întâmplat în acea zi, pe la începutul împărăției lui Vasile, când și biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Stigma și multe alte biserici și case au căzut.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Amonie, care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Antipa de la Calapodesti.

S-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Căldăruşani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la Sfântul Munte. În 1865 va poposi la Mănăstirea Valaam, Rusia, unde îşi va da viața în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.