Mai avem la dispoziție încă o oră din 2024… o oră în care să ne adunăm gândurile și să tragem linie. Ce am făcut bine și ce am făcut rău în 2024? Și oare în 2025 am putea schimba ceva?!
Nu sunt un bun exemplu, însă acum când 2025 bate la ușă vreau să-l iau prin „învăluire” și să-i spun că:
În ianuarie 2024 am făcut primele poze pe „gerul Bobotezei”.
Martie 2024 a avut o dublă însemnătate pentru mine: am luat interviu E.S. Dl. Ambasador Kap-soo Rim și am participat la prima Recepție din viața mea (Recepție ce a avut loc la Ambasada Pakistanului din România, iar pentru invitație îi mulțumesc din nou E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal).
În aceeași perioadă m-am apucat din nou de scris, iar până în septembrie „Un altfel de Ambasador E.S. Dl. Verde” era deja gata.
În iunie am fost la un eveniment organizat de Ambasada Coreei de Sud în România, unde am simțit că cele două culturi se împletesc și se completează armonios.
15 august 2024 m-a lovit din plin. Pe de-o parte E.S. Dl. Dr Zafar Iqbal avea să părăsească România și să devină ambasadorului Pakistanului în Kuweit, iar pe de alta, unicul bunic ce-l mai aveam în viața avea să se nască în cer.
Totuși chiar și cu un picior în Kuweit E.S., mi-a acordat un ultim interviu.
În noiembrie 2024 aveam să-l întâlnesc pe unul dintre scriitorii mei japonezi preferați, căruia i-am dat cartea: DL. Green și motanul ambasadorului. Nu o va citi niciodată pentru că e în română, însă nu de puține ori a ajuns s-o scape de emoții că a îmtâlnit un alt scriitor. Nu vă mai spun că m-a întrebat de 3 ori dacă acea carte e pentru el.
Luna decembrie 2024 m-a readus la ambasada Pakistanului din România, unde am reînnodat vechile legături, primid promisiunea că orice eveniment cultural va fi desfășurat de către instituție eu voi fi invitată.
În aceeași zi l-am vizitat și pe E.S. Dl. Kap-soo Rim, ambasadorul Coreei de Sud în România, dar și pe soția acestuia, la reședința dumnealor, unde am vorbit despre carte și nu numai.
Chiar dacă sunt un umil scriitor, mereu am încercat ca ale mele creații să creeze punți de legătură între cultura noastră, românească, și celelalte culturi. Da, cultura în România e pe ducă, dar lasă că o resuscităm noi! N-ar strica să ne mai unim puțin…
Ce este mai bun, am păstrat pentru final: un site ce nu are nici măcar un an vechime a ajuns, datorită vouă, să aibă 55 k vizualizări în 6 luni de la activitate. Mă înclin în fața voastră, mulțumindu-vă pentru încredere și fidelitate!
Vă doresc un An Nou plin de sănătate, iar mai pe urmă să fie plin cu tot ceea ce voiți și aveți nevoie! Să ne vedem și să ne auzim cu bine și în Noul An! La mulți ani!

Lasă un comentariu