Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobete, considerată Ziua Națională a Dragostei, în timp ce în Iran, aceeași aduce sărbătoarea Sepandarmazgan, un festival străvechi dedicat iubirii și recunoștinței față de natură. La prima vedere, cele două sărbători par să aparțină unor lumi complet diferite, dar o analiză mai atentă arată că ele împărtășesc esența universală a dragostei și a legăturii cu viața.

Dragobetele – iubirea tânără și primăvara în România

Dragobetele își are rădăcinile în tradițiile precreștine ale românilor și este adesea considerat echivalentul local al Zilei Îndrăgostiților. Conform folclorului, tinerii se adună în această zi pentru a sărbători dragostea, iar obiceiurile includ împerecherea păsărilor sau dansuri în aer liber, simbolizând fertilitatea și renașterea naturii. Această zi este și un prilej de socializare, dar și de transmitere a mesajelor de afecțiune și respect între oameni.

Sepandarmazgan – iubirea și respectul pentru natură în Iran

În Iran, Sepandarmazgan are o istorie de mii de ani, fiind sărbătorită încă din perioada zoroastriană. Festivalul este dedicat dragostei, familiei și protecției Pământului, iar tradițiile includ oferirea de flori, daruri și mesaje de apreciere celor dragi. Spre deosebire de Dragobete, accentul nu cade doar pe iubirea romantică, ci și pe recunoștința față de natură și legătura omului cu mediul înconjurător.

Două culturi, o dată comună

Fascinant este faptul că ambele sărbători cad pe aceeași zi a calendarului, 24 februarie, marcând un moment simbolic de tranziție între iarnă și primăvară. În ambele culturi, dragostea este celebrată nu doar ca sentiment romantic, ci ca parte integrantă a vieții și a armoniei cu natura. Această coincidență subliniază cât de universal este nevoia oamenilor de a celebra afecțiunea și conexiunea cu cei dragi.

Mesajul universal al dragostei

Indiferent că vorbim de Dragobete sau Sepandarmazgan, esența acestor sărbători ne amintește că dragostea transcende granițe, culturi și timp. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, aceste tradiții străvechi reușesc să ne conecteze cu rădăcinile noastre, oferind un moment de reflecție asupra legăturilor autentice și a frumuseții vieții.