Vizionarea unui serial, ascultarea unei melodii sau simpla curiozitate culturală pot însemna ani de muncă silnică sau chiar moartea în Coreea de Nord.

Mărturii recente culese de Amnesty International de la nord-coreenii ce au fugit din regim descriu un sistem represiv în care cultura sud-coreeană este tratată ca o amenințare existențială la adresa statului.

Potrivit a 25 de interviuri realizate de organizația pentru drepturile omului, consumul de seriale precum Squid Game, muzică K-pop sau alte produse media din Coreea de Sud a dus, în mai multe cazuri documentate, duc la execuții publice, condamnări la muncă forțată și internări în lagăre de „reeducare”.

Execuții pentru un serial de televiziune

Mai multe relatări independente indică faptul că elevi de liceu au fost executați pentru vizionarea serialului Squid Game, un fenomen global care, paradoxal, a devenit în Coreea de Nord simbolul unei „contaminări ideologice”.

Un caz de pedeapsă capitală a fost raportat în provincia Yanggang, iar un altul a fost documentat în 2021 de Radio Free Asia în provincia Hamgyong de Nord. Amnesty International subliniază că „luate împreună, aceste rapoarte din diferite provincii sugerează existența mai multor execuții legate direct de consumul de seriale sud-coreene”.

Pentru regimul de la Phenian, problema nu este divertismentul în sine, ci mesajul: o societate mai liberă, mai prosperă, mai atractivă decât cea oficial descrisă de propaganda de stat.

K-pop, BTS și frica de influență culturală

Nu doar serialele sunt vizate. Muzica sud-coreeană, în special K-pop-ul, este considerată extrem de periculoasă. Martorii intervievați vorbesc despre anchete extinse în rândul adolescenților prinși ascultând trupe precum BTS.

„Oamenii sunt pedepsiți pentru aceeași faptă, dar totul depinde de bani”, spune Choi Suvin, care a fugit din Coreea de Nord în 2019. Potrivit mărturiilor, familiile își vând casele pentru a strânge sume între 5.000 și 10.000 de dolari, bani folosiți pentru a mitui oficiali și a evita lagărele de muncă.

Cei fără resurse nu au această opțiune. Tineri din familii sărace au fost condamnați la ani de muncă silnică pentru aceleași „infracțiuni culturale” pentru care alții au scăpat nepedepsiți.

Execuțiile publice ca „educație ideologică”

Execuțiile publice rămân un instrument central de control. Mai mulți martori descriu scene în care zeci de mii de oameni, inclusiv elevi, erau obligați să asiste la execuții pentru distribuirea sau consumul de conținut media sud-coreean.

„Elevii erau duși organizat să vadă ce se întâmplă cu cei care urmăresc sau distribuie astfel de materiale”, își amintește Kim Eunju, referindu-se la experiențe trăite la 16–17 ani.

Amnesty International descrie aceste practici drept parte a unui sistem de „educație ideologică prin teroare”, menit să descurajeze orice formă de influență externă.

Legea din 2020 și „ideologia putredă”

Baza juridică a represiunii este legea adoptată în 2020 împotriva „gândirii și culturii reacționare”, care califică produsele culturale sud-coreene drept „ideologie putredă”. Conform acesteia, simplul consum de conținut poate fi pedepsit cu 5–15 ani de muncă silnică, iar distribuirea sau vizionarea în grup poate atrage pedepse mult mai severe, inclusiv moartea.

Sarah Brooks, directoarea regională adjunctă a Amnesty International, vorbește despre o combinație toxică între „represiune extremă și corupție sistemică”, în care legea este aplicată selectiv, în funcție de statutul social și de accesul la bani.

Cultura ca act de rezistență

Într-un context global în care Squid Game și K-pop-ul sunt consumate ca divertisment, în Coreea de Nord ele devin acte de sfidare. Nu pentru că ar chema la revoltă explicită, ci pentru că arată o altă realitate – una în care libertatea, chiar și sub forma unei povești sau a unei melodii, este posibilă.

Pentru mii de nord-coreeni, însă, această curiozitate culturală are un preț devastator. Un preț care continuă să fie plătit în tăcere, departe de ecranele pe care restul lumii le privește fără teamă.

Sursă foto: Benabel