Industria cinematografică sud-coreeană traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, iar soluția de avarie vine, paradoxal, din afara granițelor sale: animația japoneză.
Într-un an 2025 marcat de stagnare la box office și de o scădere vizibilă a producțiilor autohtone cu impact comercial, distribuitorii și marile lanțuri cinematografice au găsit un aliat sigur în titlurile anime consacrate, capabile să mobilizeze comunități de fani loiali și să readucă publicul în săli.
Un box office fragil și puține succese locale
Datele din industrie indică un peisaj îngrijorător. Deși filmul coreean bazat pe webtoon „Fiica mea este un zombi” a reușit să depășească pragul simbolic de cinci milioane de spectatori, performanța sa rămâne o excepție. Doar trei producții sud-coreene au pătruns în top 10 anual al box office-ului, semn al unei crize de conținut, dar și al schimbării comportamentului publicului.
„Experiența mersului la cinema a devenit una orientată aproape exclusiv spre fani”, explică un oficial din marketingul cinematografic, sub protecția anonimatului. „Publicul larg este tot mai greu de mobilizat, iar cinematografele au nevoie de titluri care să garanteze prezența fizică în sală.”
Strategia relansărilor: anime-ul ca plasă de siguranță
În acest context, animația japoneză s-a impus ca soluție strategică. Filme precum „Demon Slayer: Kimetsu no Yaiba — The Movie: The Infinity Castle” sau „Zootopia 2” domină box office-ul din 2025, confirmând apetitul publicului pentru universuri familiare și spectaculoase. Dar adevărata miză se află în relansările calculate ale unor titluri-cult.
În fruntea acestui val se află seria legendară „Evangelion”, care marchează anul acesta 30 de ani de la debutul său. CJ CGV a decis să proiecteze integral tetralogia „Rebuild of Evangelion”, readucând pe marele ecran una dintre cele mai influente opere anime din istorie. De la bătăliile apocaliptice la introspecțiile psihologice despre identitate și alienare, Evangelion rămâne un reper cultural care traversează generații.
Nostalgia ca motor economic
Fenomenul nu se oprește aici. „The First Slam Dunk”, unul dintre cele mai mari succese anime din Coreea, revine în cinematografe pentru a-și celebra a treia aniversare. Cu aproape 4,9 milioane de spectatori la prima difuzare, filmul a declanșat o adevărată renaștere a pasiunii pentru baschetul retro. De această dată, relansarea mizează pe formate premium — IMAX, Dolby Cinema și săli specializate pe experiență sonoră — transformând vizionarea într-un eveniment senzorial, nu doar nostalgic.
Această strategie reflectă o schimbare clară: cinematograful nu mai concurează doar cu platformele de streaming, ci trebuie să ofere ceva ce nu poate fi replicat acasă.
Dincolo de trecut: clasici și voci noi
Deși nostalgia anilor ’90 joacă un rol important, oferta nu se limitează la relansări. „Castelul din cer” de la Studio Ghibli revine pe marele ecran pentru a celebra 40 de ani de la lansare, reafirmând statutul lui Hayao Miyazaki ca autor universal, nu doar animator.
În paralel, industria pariază și pe creații noi. Mamoru Hosoda, unul dintre cei mai apreciați regizori anime contemporani, lansează „Scarlet”, o nouă poveste fantastică ce promite să atragă atât publicul tânăr, cât și cinefilii maturi care îi urmăresc evoluția încă de la „Fata care a sărit prin timp”.
Un simptom, nu o soluție definitivă
Succesul animației japoneze în Coreea de Sud este, fără îndoială, un colac de salvare pentru cinematografele aflate sub presiune. Dar el ridică și o întrebare incomodă: poate industria locală să supraviețuiască pe termen lung bazându-se pe importuri culturale și pe nostalgia fanilor?
Pentru moment, anime-ul umple sălile și stabilizează vânzările de bilete. Pe termen lung însă, provocarea rămâne aceeași: regenerarea cinemaului coreean cu povești noi, capabile să creeze propriile comunități de fani și propriile mitologii. Până atunci, ecranele coreene vor continua să vibreze sub sunetul roboților gigantici, al mingilor de baschet și al viselor desenate în stil japonez.

Lasă un comentariu