Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, cunoscut și sub numele de Nicodim de Prilep, este una dintre cele mai importante personalități ale spiritualității ortodoxe românești. Trăitor în secolul al XIV-lea, el a avut un rol decisiv în organizarea vieții monahale din Țara Românească și în răspândirea tradiției isihaste athonite.

Originea și formarea sa duhovnicească

Sfântul Nicodim s-a născut în Prilep, localitate aflată astăzi în Macedonia de Nord. Încă din copilărie a arătat dragoste pentru curăție, rugăciune și învățătură. Având o înclinație deosebită către studiul teologic, s-a dedicat aprofundării Sfintei Scripturi și învățăturii ortodoxe.

Chemarea sa către viața monahală s-a împlinit prin plecarea la Muntele Athos, unde a fost tuns în monahism și s-a format în tradiția isihastă, centrată pe Rugăciunea lui Iisus și pe lucrarea lăuntrică a inimii. Aici a dus o viață de asceză aspră, fiind hirotonit preot și recunoscut ca un adevărat povățuitor duhovnicesc.

Viața de nevoință și refuzul onorurilor

Datorită virtuților sale, Sfântul Nicodim a fost ales stareț al obștii monahale, bucurându-se de mare cinstire. Cu toate acestea, el a refuzat orice formă de slavă omenească, alegând smerenia și retragerea. Tradiția amintește că a respins propuneri de rang înalt, preferând viața de rugăciune și tăcere.

După o perioadă petrecută în zona Dunării, la Kladovo, unde s-au adunat numeroși ucenici în jurul său, Sfântul Nicodim a zidit o biserică închinată Sfintei Treimi și a organizat o comunitate monahală după rânduiala athonită.

Întemeietor al marilor mănăstiri din Țara Românească

Călăuzit de voia lui Dumnezeu, Sfântul Nicodim a trecut Dunărea în Țara Românească, unde a întemeiat mai multe așezăminte monahale care au devenit centre duhovnicești de mare importanță. Cea mai cunoscută dintre acestea este Mănăstirea Tismana, închinată Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi și mai reprezentative mănăstiri din România.

De asemenea, a contribuit la întemeierea altor mănăstiri și schituri, printre care Vodița, punând bazele monahismului organizat în spațiul românesc. Prin activitatea sa, a introdus și a consolidat isihasmul athonit în Țara Românească.

Trecerea la Domnul și cinstirea sa

Sfântul Nicodim de la Tismana a trecut la Domnul pe 26 decembrie 1406, la Tismana. Sfintele sale moaște se păstrează și astăzi la Mănăstirea Tismana, fiind izvor de evlavie și întărire sufletească pentru credincioși.

Pentru lucrarea sa duhovnicească și pentru viața sa sfântă, el este cinstit ca luminător al monahismului românesc, rămânând un model de smerenie, rugăciune și statornicie în credință.