La începutul anilor ’50, într-o perioadă marcată de excese ideologice și de o dorință agresivă de a șterge simbolurile trecutului, una dintre cele mai absurde și mai puțin cunoscute tentative de distrugere a patrimoniului național românesc a avut loc la Târgu Jiu.

Victima acestui episod aproape uitat a fost Coloana Infinitului, una dintre cele mai importante opere ale sculptorului Constantin Brâncuși.

Arta declarată inamic al „noii orânduiri”

Odată cu instaurarea regimului comunist, multe creații artistice au fost catalogate drept expresii ale „artei burgheze”, considerate inutile sau chiar nocive pentru societatea socialistă. În acest context, Coloana Infinitului a intrat în vizorul autorităților locale, fiind percepută ca o structură fără valoare practică și fără relevanță pentru „omul nou”.

Mai mult, într-o logică strict utilitaristă, s-a considerat că materialul din care era realizat monumentul ar fi fost mult mai folositor dacă ar fi fost topit și reutilizat în industria grea. Astfel, s-a luat decizia radicală de demolare a Coloanei.

O demolare planificată cu forța brută

Planul a fost pe cât de simplu, pe atât de brutal. Un activist local a ordonat aducerea unui tractor sovietic, folosit de obicei la muncile agricole sau la sarcini industriale grele. Lanțuri groase de oțel au fost legate în jurul primului modul de la baza Coloanei, iar tractorul a fost turat la maximum pentru a o smulge din pământ.

Cei prezenți se așteptau ca monumentul să se prăbușească rapid, considerându-l o simplă „grămadă de metal”.

Eșecul care i-a uimit pe toți

Rezultatul a fost cu totul neașteptat. Lanțurile s-au întins până la limită, motorul tractorului a scos fum negru, iar tensiunea a atins punctul critic. În cele din urmă, lanțurile au cedat și s-au rupt, producând un zgomot puternic. Coloana, însă, a rămas perfect nemișcată.
Tentativa de demolare eșuase complet.

Secretul din interiorul Coloanei

Rezistența extraordinară a monumentului nu se datora formelor romboidale vizibile la exterior, adesea percepute greșit drept simple elemente decorative din fontă. Adevăratul secret se află în interior, acolo unde Brâncuși a pus în practică o soluție tehnică inovatoare.

Pentru realizarea Coloanei, artistul a colaborat cu inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, împreună concepând o structură extrem de solidă. În interiorul monumentului se află un stâlp masiv din oțel, fixat într-o fundație de beton cu formă piramidală, îngropată la aproximativ cinci metri adâncime. Modulele romboidale sunt montate pe acest stâlp central, asemenea unor mărgele înșirate pe o axă indestructibilă.

Această concepție inginerească a făcut ca monumentul să reziste nu doar trecerii timpului, ci și unei încercări directe de distrugere prin forță mecanică.

Abandon și redescoperire

După acest eșec, planul demolării a fost abandonat. Totuși, Coloana Infinitului nu a fost imediat reabilitată. Timp de decenii, monumentul a fost neglijat și lăsat în paragină, până când, mult mai târziu, a beneficiat de lucrări de restaurare care i-au redat stabilitatea și demnitatea.

O lecție despre artă, viziune și rezistență

Povestea tentativei de demolare a Coloanei Infinitului rămâne o mărturie impresionantă despre forța artei autentice, despre viziunea lui Brâncuși și despre legătura profundă dintre creația artistică și inginerie. În fața ideologiei și a forței brute, monumentul a rămas în picioare, devenind un simbol nu doar al infinitului, ci și al rezistenței valorilor culturale.

Astăzi, Coloana Infinitului domină în continuare orașul Târgu Jiu, ca martor tăcut al unei victorii împotriva absurdului istoric.