Ieri, Institutul King Sejong din București a transformat câteva ore într-o adevărată călătorie culturală. Chiar dacă am stat doar o parte din eveniment, ceea ce am văzut și auzit m-a făcut să simt că am „vizitat” Coreea fără să plec din România.

Emoție și recunoștință în fiecare discurs

Unul dintre momentele care mi-au rămas întipărite în minte a fost discursul doamnei Kwon Young-A, ministru-consilier al Ambasadei Coreei în România. Vorbind câteva cuvinte în română, dumneaei a recunoscut cât de greu e să înveți o limbă nouă, pentru că și dânsa parcurge același drum de mai bine de un an.

A vorbit despre dificultăți, despre pasiune și perseverență și i-a încurajat pe cursanți să continue să învețe coreeana, dar și să-și urmeze pasiunile. Emoția din sală era palpabilă – acele momente care te fac să realizezi că munca depusă contează cu adevărat.

Carismă și energie pe scenă

Doamna Choi Jazzie este un spectacol în sine. Energia dânsei umple scena și te face să o urmărești cu plăcere chiar și atunci când vorbește doar în coreeană.

Ieri am auzit-o combinând coreeana, engleza și româna, iar carisma ei transforma fiecare intervenție într-un moment captivant. E unul dintre acele momente când realizezi că prezentatorul poate face diferența între un eveniment obișnuit și unul memorabil.

Artă și caligrafie pe hol

Pe holul, vizitatorii au putut admira picturi și lucrări de caligrafie realizate de cursanți. Fiecare exponat era o mică fereastră spre creativitatea și pasiunea lor, adăugând un plus de culoare și frumusețe evenimentului. Aceste lucrări au completat perfect muzica și dansul, transformând ziua într-o adevărată celebrare a culturii coreene și a talentului tinerilor.

Pasiune transpusă în muzică și dans

Partea practică a evenimentului a adus cursanții și voluntarii în centrul atenției: muzică tradițională coreeană, interpretări la haegum și dansuri tradiționale au umplut sala de ritm, sunet și culoare. Emoția și mândria tinerilor erau evidente – pentru unii dintre ei, acesta a fost momentul în care pasiunea și munca lor au fost recunoscute.

Gesturi care fac diferența

Și da, atmosfera a fost completată de micile detalii care fac un eveniment să fie cu adevărat special: prietenele mele de la Institut nu m-au lăsat să plec fără „pachețelul cu mâncare”. Un gest simplu, dar care te face să te simți ca acasă.

Și nu doar eu am putut gusta din mâncarea coreeană, ci și toți cei ce au fost prezenți la eveniment.

Chiar dacă nu am reușit de această dată să stau până la final, am plecat cu sentimentul că am participat la o sărbătoare a culturii, pasiunii și muncii depuse. Felicitări tuturor cursanților, profesorilor și organizatorilor – ceea ce s-a întâmplat ieri a fost mai mult decât o ceremonie: a fost un moment de bucurie, recunoștință și inspirație.