În Timișoara, orașul care se laudă cu cultură și lumină, a apărut o știre care a făcut internetul să clocotească: decizia lui Dominic Fritz legată de colinde.

Un subiect atât de sensibil încât a aprins instant toată țara. Pentru că atunci când te atingi de identitatea românească, chiar și doar administrativ, căldura orașului se transformă în trending.

ACTUL I – Ziua în care Timișoara a rămas fără colinde

Într-o dimineață posomorâtă, cineva de la Primărie s-a trezit cu o idee epocală:

„Românii au colinde. Noi avem PDF-uri.
E momentul să vedem cine câștigă.”

Așa că în loc să se ocupe de:

• străzi,
• trafic,
• clădiri istorice,
• cultură reală,

cineva s-a apucat să facă… audit de colinde.

Da, ai citit bine. Audit. De. Colinde. Dacă tăcerea ar fi muzică, Primăria Timișoarei ar fi Filarmonică.

ACTUL II – „Operațiunea Anticolind”

Filarmonica muncea la programul de Crăciun. Orchestra repeta. Publicul aștepta. Orașul vibra.

Și deodată… vine specialitatea administrației: interdicția ridicată la rang de artă.

— „Ce-i asta?”
— „Colinde, șefu’…”
— „Colinde?! Dar cine a scris versurile? Dați-mi dosarul! Trebuie analizate!”
— „Dar oamenii vor să asculte…”
— „Nu mă interesează! Avem misiune: decupăm tradiția la linie!”

Așa s-a născut Primul Control Tehnic Periodic al Colindelor din România. Cineva a zis „prea tradițional”, altcineva „prea românesc”, altul „prea emoționant”.

În ritmul ăsta, dacă facem şi bradul „prea verde”, îl scoatem pentru că nu e „aliniat”.

ACTUL III – Românii reacționează: tradiția NU se scoate din priză

Românii au înțeles imediat ce se întâmplă:

Nu e vorba de muzică. E vorba de identitate.

Colindele sunt parte din fibra culturală.
Nu politică.
Nu doctrină.
Nu ideologie.
Tradiție.

Și când te atingi de tradiție în Decembrie, e ca și cum ai da cu bormașina la 6 dimineața într-o zi de sâmbătă: tot blocul îți umple frigiderul.

ACTUL IV – Grinch-ul de pe Bega intră în scenă

Nu orice oraș are Grinch-ul lui. Dar Timișoara… îl are pe-al ei.

Nu-i trebuie costum verde. E suficientă o decizie neinspirată și se face viral.

În loc să aducă bucurie în oraș, a adus… cancel culture administrativ.

În loc să lase Filarmonica să cânte, a adus… birocrație muzicală.

În loc să protejeze tradiția, a protejat… scaunul din fața imprimantei.

Rezultat? Românii au zis:

„Nu cred că ai înțeles ce înseamnă Decembrie pe aici…”

ACTUL V – Finalul comediei

Poți să:

• scoți colinde din program,
• scoți pagini din repertorii,
• scoți tradiții din fișe,

dar NU poți scoate tradiția din popor.

Ea nu stă în permisiuni.
Nu stă în aprobări.
Nu stă în comunicate.
Stă în oameni.

Și oamenii vor cânta mai tare exact acolo unde colindele au fost interzise cel mai absurd.

Deci dacă întreabă cineva de la Primărie:

„De ce cântați?”

Răspunsul e simplu:

„Pentru că suntem români, boss.
Și tradiția nu se aprobă. Se trăiește.”

EPILOG

Nu colindele erau probleme României, ci cei care s-au apucat să le caute nod în papură…în decembrie.

ACEST ARTICOL ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE!

Sursa de inspirație: