Drumul spre Cluj părea clar: Sighișoara și Sibiu erau singurele opriri planificate, dar cum se întâmplă de multe ori în călătorii, cele mai frumoase momente apar din pură întâmplare sau de un indicator amplasat pe marginea drumului te face să mai adaugi o oprire pe traseu…

Amicul meu Adi mi-a zis:

„Hai să ne oprim și la Rupea, sigur nu vei regreta.”

Am zâmbit, am dat aprobator din cap și ca să întăresc și verbal am zis: „bine”. Și așa, fără să știu, urma să dau peste unul dintre cele mai surprinzătoare locuri din Transilvania.

O poartă către trecut – primele impresii

Am plătit 15 lei biletul de intrare pentru adulți și am pășit pe poarta cetății. Zidurile, vechi de secole, emanau o liniște ciudată, o forță care te face să vorbești mai încet.

Cetatea Rupea e cocoțată pe un deal stâncos, de unde domină, cu înălțimea sa impunătoare, întreaga vale. Urcușul e solicitant — pietre, scări abrupte, vânt și o priveliște care se schimbă la fiecare pas.

Am intrat în fiecare turn, curios, ca un copil, însă dintre toate mi-au rămas în minte doar câteva….

La Turnul Slujilor, m-am întrebat cum trăiau oamenii de rând din cetate, cei care țineau locul viu zi de zi. Parcă mi și imaginam robotind de zor prin curte sau alergând grăbiți către odăile domnilor și doamnelor de la curte.

La Turnul Străjerilor, în acele cămăruțe întunecoase și aproape obscure îmi imaginam stând câte 4 gărzi în fiecare cameră toți fiind cu ochii în patru, veghind la liniștea și protecția cetății.

La Turnul Scribilor, m-am gândit la cei care scriau documente, cronici, istoria însăși. Capelă, aflată cam la jumătatea drumului, am simțit liniștea aceea grea, de altădată, dar și un fior pe șira spinării.

Odăile sunt greu accesibile. „Strada” ce duce la ele amintește de strada Sforii din Brașov și dă un aer autentic medieval locului.

Pe drum, din loc în loc, sunt băncuțe unde poți să respiri și să privești departe — către colinele domoale ale Transilvaniei.

Când am ajuns sus, am văzut crestele munților pline de zăpadă. Priveliștea aceea îți dă o satisfacție de nedescris. Nu doar versanții se văd bine, ci și întregul loc. Pare că pentru câtev secunde ești stăpânul acelui ținut.

Scurtă istorie și curiozități

Puțini știu că Cetatea Rupea are rădăcini adânci în istoria noastră. A fost ridicată în secolul al XIV-lea, pe ruinele unei așezări dacice numite Rumidava, menționată chiar în surse romane. Prima atestare documentară a cetății este din anul 1324, când localnicii s-au refugiat aici în timpul unei răscoale împotriva regelui Carol Robert de Anjou.

De-a lungul secolelor, cetatea a fost folosită ca refugiu, depozit de alimente și fortificație militară. A fost părăsită în secolul al XVIII-lea, iar în 1790 o furtună i-a distrus o parte din acoperișuri.

A rămas o ruină până în anii 2010, când a fost restaurată printr-un proiect european și redeschisă publicului.

Curiozitate: forma zidurilor cetății este unică — construcția e așezată în spirală, cu trei incinte construite în perioade diferite. De sus, privită de dronă, Cetatea Rupea are o formă asemănătoare cu o cochilie de melc.

O experiență frumoasă, umbrită de un moment trist

Totul era perfect: istorie, peisaj, liniște și aer curat.

Până când, la un moment dat, liniștea s-a spart. Un grup de elevi, din clasa a XII-a, din Republica Moldova a început să-și facă poze și să glumească, fără respect față de locul în care se aflau și evident față de români. Unul dintre ei a spus, pe un ton badjocoritor: „Basarabia e România”, imitând ironic un graffiti văzut probabil prin țară. Toți au izbucnit în râs.

A fost un moment care m-a făcut să mă opresc. Nu pentru că m-a deranjat expresia în sine, ci pentru că am văzut cum un loc plin de istorie și identitate ce devine fundal pentru glume fără sens.

Și m-am gândit, sincer, că poate de-asta ar trebui să vorbim mai mult despre istorie — nu doar s-o restaurăm, ci s-o înțelegem. În fond de câte ori a fost Basarabia a României?

De ce merită să vizitezi Cetatea Rupea?

Pentru mine, vizita la Cetatea Rupea a fost o lecție dublă: una despre trecut și una despre prezent. E un loc care te învață că nu poți privi spre viitor dacă nu înțelegi ce a fost înaintea ta.

Pe lângă asta:

• Priveliștea de sus e una dintre cele mai spectaculoase din Transilvania;
• Atmosfera e autentică, fără kitsch sau artificii;
• Restaurarea a fost făcută cu grijă, păstrând forma și structura originală;
• Este ușor accesibilă – chiar pe DN13 (E60), între Brașov și Sighișoara;
• Parcare la bază, traseu mediu și bilet accesibil.

Dacă ești pasionat de istorie, fotografie sau pur și simplu vrei o pauză din goana zilnică, Rupea e locul ideal.

Informații utile pentru turiști

• Preț bilet: 15 lei/adult
• Program: zilnic între 9:00 – 18:00 (variază în funcție de sezon)
• Acces: DN13 (E60) – între Brașov și Sighișoara
• Durata vizitei: 1 – 2 ore

Cetatea Rupea nu e doar un obiectiv turistic. E o lecție vie despre trecut, despre ce înseamnă identitate și respect. Am ajuns acolo din întâmplare, dar am plecat cu gânduri serioase. Istoria nu e doar despre ce a fost – e și despre cum alegem să privim ce avem în față.

Așa că dacă ai drum prin Transilvania, fă un mic ocol. Plătești un bilet de 15 lei, dar pleci cu o amintire care valorează mult mai mult.