În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.

Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câți i-au fost dăruiți de Dumnezeu și pe toți, ca o slugă bună și credincioasă, i-a înmulțit.

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în evlavie și dreaptă credință. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turcească în care a căzut, tânărul Andrei își arată – de timpuriu – ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile: greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu și limba română. După mărturiile vremii, se pare că după ce a scăpat din robia turcească, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învățat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia.

Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la București unde, după ce învață meșteșugul tiparului în tipografia domnească, se mută la mănăstirea Snagov unde întemeiază o nouă tipografie. A tipărit și a supravegheat cu neobosita râvnă, în migaloasa îndeletnicire, scoțând din tiparnițele pe care le-a îndrumat 63 de cărti, din care 38 lucrate de el înșuși, în diferite limbi: română, greacă, arabă și georgiană.

Pentru virtuțile și viata sa curată, a fost ales mai întâi stareț la mănăstirea Snagov, apoi episcop la Râmnic și nu mult după aceea, mitropolit al Țării Românești. Cu ajutorul și harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândețe și necruțând nici o osteneala, și-a păstorit clerul, călugării și credincioșii cărora le-a ridicat noi sfinte lăcașuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme. Mărturie despre această lucrare stă ctitoria sa, mănăstirea Antim din București, cu hramul Tuturor Sfinților pe care, cu darurile pe care i le-a hărăzit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi și a înzestrat-o cu tipografie. O altă lucrare lăudabila a Marelui Ierarh a fost înființarea de școli pentru copiii celor săraci în care învățământul era fără plată.

Smerit și convins fiind că numai datorită Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrării dumnezeiești, Sfântul Părinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie și fără de lene, ziua și noaptea și în tot ceasul, pentru folosul și spășenia tuturor de obște, învățându-i și îndreptându-i pe toți cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă. Podoaba a cărturarilor și dulce grăitor al înțelepciunii dumnezeiești în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adăpat poporul însetat de credința prin cuvântul său de învățătura, lăsând Bisericii noastre marele tezaur literar și teologic cuprins în Didahiile și predicile sale.

Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost depărtat de toată lucrarea și ordinea arhierească , apoi dezbrăcat de harul divin și scos din catalogul arhieresc”. Osândit a fost cu exilul și pus a fost sub paza necredincioșilor ostași turci care l-au chinuit foarte, până la moarte, prin tăierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunării. Așa s-a săvârșit de moarte mucenicească Părintele și Mitropolitul Antim al Țării Românești, a cărui pomenire rămâne înscrisă pentru veșnicie în cartea Bisericii și neamului românesc.

Tot în această zi pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, și a celor împreună cu dânsul 49 de sfinți mucenici.

Acești sfinți au trăit în Roma, în zilele împăratului Diocletian. Sfântul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul și mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, a fost bătut foarte. După aceea l-au pus peste niște hârburi ascuțite și l-au tras peste ele; apoi l-au băgat într-un sac și l-au aruncat în mare. Dar rupându-se sacul, a ieșit sănătos. Văzând minunea, cei patruzeci și cinci de slujitori au crezut în Hristos; pe aceia bătându-i Persendin i-a băgat cu Calistrat în temniță. Acolo el i-a învățat despre judecată, despre înviere și despre suflet. După aceea ieșind din temniță cu dânșii dimpreună și făcând rugăciune, au dărâmat toți idolii; și văzând aceasta ceilalți o sută optzeci și patru de slujitori au crezut și ei, și li s-au tăiat capetele tuturor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Epiharis.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu și a Sfintei Mucenițe Gaiani.

Tot în această zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost băgați în corabie și aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.