Puțini Sfinți ai Ortodoxiei românești au lăsat o moștenire atât de bogată în simboluri și înțelepciune precum Sfântul Antim Ivireanul, Mitropolit al Țării Românești și unul dintre marii cărturari ai secolului al XVIII-lea. Printre cele mai surprinzătoare și profunde imagini spirituale transmise de dânsul se află emblema melcului, însoțită de versurile:

„Toată suflarea, zice prorocul,
Cânte pe Domnul, peste tot locul.
Şi Melcul încă coarne înalţă,
Ca să-L lăudăm pe toţi ne învaţă.”

Simbolul melcului în gândirea lui Antim Ivireanul

La prima vedere, melcul pare o creatură umilă și neînsemnată. Însă pentru Sfântul Antim Ivireanul, tocmai această micime ascunde o mărturie despre slava lui Dumnezeu. Melcul își ridică „coarnele” – organele sale sensibile – spre înălțimi, ca și cum ar privi către cer.

Această imagine devine o alegorie a întregii creații, care, indiferent de mărime sau importanță, are menirea de a-L slăvi pe Creator. Așa cum spune Psalmul 150: „Toată suflarea să laude pe Domnul”, și melcul, în micimea lui, participă la cântarea cosmică a existenței.

De la natură la ctitorie

Pentru Antim Ivireanul, ctitorirea unei mănăstiri nu era doar un act de construcție materială, ci o lucrare spirituală: o ridicare a întregii comunități către Dumnezeu. Emblema melcului devine astfel un simbol al ctitoriei:

• Melcul = omul smerit.
• Coarnele ridicate = fapta bună închinată lui Dumnezeu.
• Mănăstirea = loc de slăvire, ca o „coajă” protectoare a vieții duhovnicești.

Prin această imagine, Sfântul Antim ne arată că chiar și cea mai mică osteneală, făcută cu dragoste, devine o laudă adusă lui Dumnezeu.

Mesajul actual al emblemei

De ce ar trebui să ne preocupe astăzi un simbol atât de vechi? Pentru că emblema Sfântului Antim Ivireanul transmite un mesaj universal:

• Oricine poate slăvi pe Dumnezeu, indiferent de poziția socială sau puterea sa.
• Micimea nu este slăbiciune, ci poate fi începutul sfințeniei.
• Ctitoria spirituală (faptele bune, rugăciunea, crearea de comunități vii) este la fel de importantă ca și ctitoria materială.

Astfel, melcul devine o metaforă a fiecărui om care, deși mic și trecător, își ridică „antenele sufletului” către cer, căutând lumina lui Dumnezeu.

Emblema Sfântului Antim Ivireanul nu este doar o curiozitate a trecutului, ci o lecție de viață pentru prezent. Ea ne cheamă la smerenie, recunoștință și lucrare duhovnicească, arătându-ne că fiecare faptă bună, oricât de mică, este un act de slăvire.

Sursă foto: internet