Nimic nu leagă mai bine două popoare aflate la mii de kilometri distanță decât cultura. De multe ori o trecem cu vederea, o bifăm ca pe o simplă activitate sau o închidem într-un dosar prăfuit. Dar atunci când este trăită și împărtășită, cultura are puterea de a construi prietenii și de a uni oameni care, altfel, nu s-ar fi întâlnit niciodată.
Pe 13 septembrie 2025, Institutul Sejong din București a demonstrat acest adevăr într-un spectacol memorabil găzduit de Casa de Cultură a Studenților. A fost o seară în care s-a respirat artă, s-au trăit emoții autentice și s-a scris o nouă filă în povestea prieteniei româno-coreene.

Public divers, emoții comune
Diplomați, iubitori ai culturii coreene, simpli curioși toți au fost surprinși de frumusețea momentelor pregătite cu migală de către studenți și profesoarele lor. Sala a vibrat de energie și emoție, pentru că fiecare gest artistic era încărcat de respect și pasiune.
Printre invitații de seamă s-a aflat și Excelența Sa, domnul Kap-soo Rim, ambasadorul Republicii Coreea la București. Prezența domniei sale nu a fost doar un gest diplomatic, ci un semn clar al importanței pe care Coreea o acordă schimburilor culturale.
În discursul pe care E.S. l-a început (într-o română impecabilă) a subliniat faptul că arta și tradițiile nu sunt simple spectacole, ci adevărate poduri între națiuni, capabile să apropie oamenii dincolo de distanțe și diferențe.

O călătorie prin Coreea – în inima Bucureștiului
Prezentatoarea serii, doamna Jazzie, a fost sufletul evenimentului. Cu o energie molipsitoare, a reușit să ghideze publicul printr-o călătorie imaginară în Coreea, făcând fiecare moment accesibil și plin de viață.

Printre momentele artistice ce au stârnit aplauze s-au numărat dansul cu mâneci lungi (Chunaengjeon), unde grația mișcărilor s-a împletit cu rafinamentul costumelor tradiționale. A urmat apoi muzica interpretată la instrumente autentice precum janggu (toba în formă de clepsidră) și buk (toba mare), care au redat ritmurile inconfundabile ale Samulnori.




Sala a fost electrizată de dansul cu evantaie (Buchaechum) – o explozie de culoare, mișcare și armonie vizuală, unde evantaiele imense pictau pe scenă adevărate tablouri în mișcare.








Un instrument, un imn și un moment unic
Un punct culminant a fost interpretarea domnișoarei Han Geumchae la Haegeum, un instrument cu două corzi, supranumit „vioara coreeană”. Dânsa a ales să redea melodia Golden a fetelor de la HUNTER/X, cunoscută din seria K-pop Demon Hunter. Sala a rămas fără răsuflare: deși se auzea doar instrumentul, parcă vocile artistelor răsunau pe fundal, completând emoția.

Dar surprizele nu s-au oprit aici. Într-un gest care a ridicat sala în picioare, profesoara Han Geumchae a interpretat pe Haegeum imnul României, Deșteaptă-te, române!. A fost un moment care a coborât un fior naționalist în inimile tuturor. Aplauzele au izbucnit furtunos, iar întreaga sală vibra de emoție.

Când prezentatoarele au revenit pe scenă, încă se simțea energia acelei clipe. Doamna Jazzie a rostit simplu: „Imnul de stat al României…”, iar din public s-a auzit timid primul vers: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte…”. În câteva secunde, vocile s-au unit, timid la început, apoi tot mai puternic. Românii din sală au continuat spontan să cânte imnul, transformând seara într-un moment unic, pe care nici gazdele coreene nu-l anticipaseră, dar pe care l-au primit cu emoție și respect.

O muncă de echipă și un mesaj de suflet
Seara s-a încheiat emoționant, cu mesajul doamnei Helen, care a mulțumit publicului într-o română impecabilă și a împărtășit efortul depus de cursanți. Deși nu au avut întotdeauna o sală dedicată repetițiilor, pasiunea și dorința lor de a arăta ce înseamnă cultura coreeană au fost motorul acestui spectacol.

Pentru mine, a fost un adevărat festin cultural. O seară în care am simțit că arta nu are granițe, iar emoțiile devin limbaj universal. Și, mai presus de toate, o seară care mi-a amintit că prietenia dintre popoare se construiește cel mai frumos prin cultură.

Lasă un comentariu