În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, și cei împreună cu dânșii.

Mucenicul Adrian și sotia lui Natalia au trăit în cetatea Nicomidiei, pe vremea împărăției lui Maximian. Iar la a doua înconjurare ce a făcut Maximian prin împărăția sa, prigonind pe creștini, a prins 23 de bărbați creștini care erau ascunși prin peșteri, și au fost dați la multe chinuri. Pe aceștia, mai înainte de a mărturisi, i-a întrebat Adrian: „Pentru ce, fraților, răbdați aceste nesuferite și grele chinuri?” Și, răspunzând, ei ziseră: „Pentru ca să dobândim bunătățile cele ce sunt gătite de la Dumnezeu, celor ce pătimesc pentru Dânsul, pe care nici auzul nu poate să le audă nici cuvântul să le povestească”.

Acestea auzindu-le. Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor să-i scrie și numele lui cu creștinii, că bucuros moare și el cu dânsii. Deci scriindu-l aceia și pe dânsul, îl băgară în fiare și la închisoare. Acest lucru aflându-l Natalia, femeia lui, și gândind cum că poate a fost prins pentru altceva, și îngrijindu-se foarte suspina și plângea. Dar fiind înștiințată că pentru Hristos l-au pus în legături și în temniță, îndată îmbrăcându-se în haine luminoase a alergat la temniță. Și intrând înăuntru îl învăța să stea neclintit la chinuri, și ruga pe Sfinții cei ce erau împreună legați cu dânsul să se roage pentru el. Atunci prin sfătuirea Mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.

Deci fiind adus Sfântul la împăratul și mărturisind pe Hristos că este Dumnezeu adevărat, îl puseră cu fața în jos și-l bătură cu toiege. Apoi, întorcându-l cu fața în sus, a fost bătut și peste pântece, încât i se vedeau și măruntaiele. Mucenicul când pătimea acestea era de 28 de ani.

După aceea lui și celorlalți Sfinți li s-au tăiat mâinile și picioarele. Apoi dându-și Sfinții sfârșitul, și urmând a li se mistui trupurile lor în foc, Natalia a băgat mâna Sfântului Adrian în sânul ei și urma mergând după sfintele moaște și strângea sângele ce pica de la dânșii și se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare și grea, un om credincios, anume Eusebie, luând moaștele Sfinților și punându-le într-un caic mic, le-a dus la Arghiropoli și le-a așezat aproape de Bizant. Acolo mergând mai pe urma Natalia, și-a dat sufletul la Dumnezeu și a fost îngropată lângă moaștele cele mucenicești.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților douăzeci și trei de Mucenici, care au fost chinuiți împreună cu Sfântul Adrian, și de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Atic și Sisenie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ivistion.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Adrian Prințul.

Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Liciniu în Bizant, și se trăgea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împăratul Romei, împreună cu un frate al său, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizant, după Tit.

Deci fericitul Adrian dorind a pătimi pentru Hristos, s-a dus la Nicomidia și a mustrat pe Liciniu, căci stricase în deșert și fără socoteală oștile romane, cu pricina prigoanei asupra creștinilor. Drept aceea fiind supus la multe chinuri, i s-a tăiat capul; iar fratele său Dometie episcopul luându-i Sfintele moaște le-a pus în Arghiropoli, unde erau și moaștele Mucenicului Adrian, ale Nataliei și ale Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizantului, dupa Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împăratul Indiei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.