În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea așezării moaștelor Sfântului maritului Apostol Bartolomeu.

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost ales, pentru zelul său, pentru răspândirea creștinismului printre neamuri, cărora propovăduindu-le numele Domnului, a fost răstignit în Armenia cea mare a Răsăritului. Iar Sfintele lui Moaște, creștinii ce se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le-au mutat în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri și mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau.

Slugile diavolului văzând acestea, au luat racla aceea cu Sfântul trup al Apostolului și au aruncat-o în mare, împreună cu alte patru racle care aveau în sine moaștele a patru Sfinți Mucenici: Papia, Luchian, Grigorie și Acachie. Plutind însă, Apostolul pe deasupra mării și trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului, a sosit în Marea Egee; de acolo la Marea Adriatică și lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreună următor și pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, a sosit la ostrovul Lipariei.

De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele Apostol să se odihnească în locul ce și-a ales, ei s-au întors iarăși unde dumnezeiasca pronie a vrut să odihnească pe fiecare dintr-înșii. Și anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Mesina, Grigorie în Colimna din Calabria și Acachie în cetatea Ascalus.

După aceea s-a arătat dumnezeiescul Apostol lui Agaton, episcopul Lipariei, care pogorându-se la malul mării și văzând acel mare și minunat lucru, zise: „De unde ți-a venit Liparia aceasta multa bogăție? Iar tu, Apostolul Domnului, bine ai venit”.

În urma fericitul Agaton voind a așeza racla la loc cinstit, și văzând că nu o poate mișca cu nevoințele mulțimii, din dumnezeiasca descoperire a adus o pereche de junice; și legându-le cu o funie, au tras acea mare raclă cu ușurință acolo, unde era voia Apostolului. Aici a făcut episcopul și biserica înfrumusețată Apostolului, și a pus într-însa fericitele și cinstitele lui Moaște cu racla, ca pe un odor scump, și acolo în toate zilele se făceau minuni.

Deci trecând mulți ani, în zilele împăratului Teofil, pentru mulțimea păcatelor noastre, luând Agarenii cetățuia aceea în care se afla Sfântul Apostol și rămânând tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni, stăpânul cetății Venendului, înțelegând apostoleștile minuni, s-a îndreptat cu înfierbântată credință către Sfânt; și a chemat din cetatea amalfinilor niște oameni corăbieri și dându-le o sumă de bani, au adus acel odor scump. Deci stăpânul cetății aflându-se departe de mare, a pornit pe episcopul locului și pe mulți clerici și popor se duse să întâmpine pe Apostol. Ale cărui Sfinte Moaște aducându-le în cetatea Venendei, le-a pus în loc cinstit. Acolo făcea marele Apostol tămăduiri la toți câți se aflau acolo, întru slava preabunului Dumnezeului nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Tit, episcopul Gortinei din Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Fericitul Tit se trăgea din neamul lui Min, împăratul Cretei, precum grăiește legiuitorul Zinas, care a scris viața lui, și de care pomenește fericitul Apostol Pavel.

Acest fericit Tit, încă din copilărie, a arătat multă nevoință spre învățătura cea laudată a elinilor. Fiind el de 20 de ani, a auzit un glas ce-i venea de sus, care zicea: „Tit, trebuie să ieși din cele de aici, să-ți mântuiești sufletul, ca nu-ți va folosi învățătura aceasta”.

După un an de la această arătare i s-a poruncit prin vedenie, ca să citească cărțile evreilor. Și luând cartea proorocului Isaia a citit acestea: „Înnoiți-vă către mine ostroave multe; Israel se mântuiește de la Domnul cu mântuire veșnică”.

Între timp antipatul Cretei, care era unchi al Sfântului Tit, auzind de mântuitoarea Naștere a Domnului Hristos și de minunile ce a făcut în Ierusalim și într-alte locuri, a trimis pe Tit la Ierusalim, căci era iscusit a auzi și a spune și a povestit cele ce auzea. Deci mergând el acolo, și văzând și închinându-se Stăpânului Hristos, a rămas în Ierusalim unde a văzut minunile lui Hristos, dar a văzut și mântuitoarele Lui Patimi, îngroparea și Învierea și dumnezeiasca Sa Înălțare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinților Apostoli. Și crezând el s-a numărat cu cei 120 și cu cei 3000 ce au crezut în Domnul prin învățătura Apostolului Petru.

După aceea a fost hirotonit și trimis cu Pavel să învețe și să hirotonească pe cei ce i-ar socoti Pavel a fi iscusiți. Și s-a dus cu dânsul la Antiohia și la Seleucia, la Cipru, la Salamina și la Pafos și de acolo la Perga Pamfiliei și la Antiohia Pisidiei și la Iconia, la casa lui Onisifor; apoi la Listra și la Derbe, propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel. Deci întâmplându-se a fi stăpân în Creta doi ani Rustil, cumnatul lui Tit, după soră, au mers acolo Pavel și Tit, unde și biserică au zidit. După aceea ieșind din Creta s-au dus în Asia și de acolo cu Pavel la Roma, unde a rămas Tit până ce Pavel a fost omorât de Neron, și de unde s-a întors în Creta. Aici hirotonind episcopi și preoți și strălucind apostolește, a răposat în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinților noștri: Mina, Epifanie, Ghenadie și Ioan arhiepiscopul Constantinopolului.

Fericitul Mina a trăit în vremea împăratului Iustinian, și era preot al Sfintei Biserici din Constantinopol. Și Agapet, papa Romei, venind la Constantinopol, a caterisit pe ereticul Antim, ce se mutase de către eretici de la Trapezunta la Constantinopol, și a hirotonit pe fericitul Mina în locul aceluia. Deci acesta bine ocârmuind Biserica și sporindu-și turma sa, s-a mutat către Domnul. Și se prăznuiesc împreună.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.