După mai bine de șapte decenii, Japonia anunță o schimbare istorică în felul în care își romanizează limba.

Agenția pentru Afaceri Culturale a recomandat înlocuirea sistemului Kunrei-shiki, folosit oficial din 1954, cu varianta Hepburn – metoda deja consacrată pe plan internațional și familiară milioanelor de străini care interacționează zilnic cu cultura niponă.

De ce această schimbare este istorică?

În 1954, guvernul japonez a adoptat Kunrei-shiki, un sistem de romanizare conceput pentru a reflecta mai fidel structura fonetică a limbii japoneze. Totuși, această alegere a intrat rapid în contradicție cu realitatea: semnele stradale, pașapoartele, manualele pentru străini și majoritatea publicațiilor au adoptat Hepburn, o metodă mai intuitivă pentru vorbitorii de limbi occidentale.

Astfel, de peste 70 de ani, Japonia a trăit cu o dublă normă: un standard oficial rar folosit și un standard neoficial omniprezent.

Ce înseamnă Hepburn în practică?

Sistemul Hepburn va înlocui scrieri considerate confuze pentru vorbitorii străini. Exemple concrete:

• „shi” (し / シ) în loc de „si”
• „chi” (ち / チ) în loc de „ti”
• „tsu” (つ / ツ) în loc de „tu”
• „fu” (ふ / フ) în loc de „hu”

De asemenea, vocalele lungi precum în „kāsan” (mamă) sau consoanele duble din „teppan” vor fi marcate mai clar, evitând confuziile.

O decizie pentru turiști și studenți

Adoptarea Hepburn nu este doar o chestiune lingvistică. Este o mișcare culturală și diplomatică menită să facă Japonia mai accesibilă într-o eră a globalizării.

În fiecare an, milioane de turiști caută destinații ca Shinjuku sau Shibuya – nume scrise deja în Hepburn pe semne rutiere. Unificarea oficială va elimina discrepanțele dintre manualele școlare și realitatea urbană.

Pentru studenții străini, sistemul Hepburn este deja standardul de predare în aproape toate manualele de japoneză din lume. Iar pentru diplomați și organizații internaționale, schimbarea aduce claritate în documente și comunicare.

De ce acum?

Reforma vine după o consultare publică lansată la începutul anului 2025 și după ani de presiune din partea specialiștilor în lingvistică și educație. Totul se înscrie într-un plan mai amplu de „internaționalizare” a Japoniei, care vizează turismul, comerțul și schimburile academice.

Ministrul Educației a primit recomandarea oficială în august 2025, iar implementarea este programată să înceapă gradual – întâi în manuale și programe educaționale, urmând apoi semnalizarea publică și documentele oficiale.

Impact cultural: între tradiție și pragmatism

Pentru japonezi, schimbarea poate părea minoră. Pentru restul lumii însă, este o decizie care aliniază Japonia la standardele internaționale și elimină una dintre ultimele „anomalii” birocratice din peisajul lingvistic global.

Este și un exemplu despre cum o cultură puternic atașată de tradiție poate alege, pragmatic, să se adapteze. Iar în acest caz, adaptarea înseamnă deschidere și claritate pentru toți cei care intră în contact cu limba și cultura japoneză.