În această lună, în ziua a douazeci și una, pomenirea Sfântului Apostol Tadeu, numit și Levi.

Acest Sfânt Apostol Tadeu, numit și Levi, era din cetatea Edesei, evreu de neam, foarte iscusit și învățat în dumnezeieștile Scripturi.

Deci suindu-se la Ierusalim ca să se închine, în zilele lui Ioan Botezatorul, și auzind propovăduirea lui, minunându-se foarte de viața lui îngerească, s-a pocăit de păcatele sale și s-a botezat de la dânsul.

După aceasta văzând pe Hristos și minunile ce se făceau de către Dânsul și auzind învățătura Lui, a urmat după Dânsul până la mântuitoarea patimă.

Iar după Înălțarea Domnului, s-a întors în patria sa, Edesa, și, după făgăduința Mântuitorului față de regele Abgar, l-a tămăduit pe acesta de lepră și l-a botezat.

Și învățând și luminând pe alții și făcând biserici, umbla și cerceta cetățile Siriei. Și mergând la Berit, cetatea din Fenicia, și învățând și acolo pe mulți și botezând, s-a mutat cu pace către Domnul.

Iar moaștele Sfântului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol – dimpreună cu cele ale Apostolului Andrei – de către Sfântul marele mucenic Artemie în anul 377.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Vasa, împreună cu copiii ei: Teognie, Agapie și Pistos.

Această muceniță a trăit în zilele împăratului Maximian Galerius (305-311), și era din cetatea Edesa. Și însoțindu-se cu un popă idolesc, anume Valerie, a născut trei copii cu dânsul: Teognie, Agapie și Pistos, pe care i-a crescut în dreapta credință, pentru că ea era credincioasă și creștină de la strămoșii ei.

Fiind pârâtă de însuși bărbatul său, a stat de față cu copilașii ei înaintea Antipatului Vicarie, și mărturisindu-se că este creștină, pe dânsa și cu cei doi copii mai mici au închis-o în temniță, iar pe Teognie, fiul ei cel mai mare, l-au spânzurat.

Apoi au adus pe Agapie, al doilea fiu al ei, și l-au bătut cumplit; iar maică-sa îl îmbărbătă și-l îndemnă la răbdare; după aceea i-au despuiat pielea capului până la piept. Iar în vremea când îl despuiau, zicea nevoitorul lui Hristos zicerea această vrednică de pomenire: „Nu este lucru mai dulce decât a pătimi cineva pentru Hristos”. După aceasta au adus și pe al treilea fiu ce-l chema Pistos; și mărturisind credința în Hristos, și fiind supus la tot felul de chinuri li s-au tăiat la toți trei frații capetele.

Iar maica lor Vasa, atunci se afla în temniță fără mâncare, primind însă hrană din mâna îngerului. Apoi scoțând-o din temniță, i s-a poruncit că să urmeze după Vicarie, care mergea în Macedonia. Și acolo silind-o ca să jertfească și nevrând să asculte, a fost supusă la nenumărate chinuri, ca să fie silită să aducă jertfe. Apoi a fost trimisă la consularul Cizicului, care văzând că nu se supune să aducă jertfe la idoli, a poruncit să i se zdrobească mădularele, și așa, tăindu-i-se capul, și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Teoclita, făcătoarea de minuni.

Această Sfântă a trăit pe vremea împăratului Teofil, urâtorul de Hristos, și era de neam din latura optimaților; părinții ei erau Constantin și Anastasia. Crescută fiind din pruncie cu plăcere de Dumnezeu, a fost însoțită cu un bărbat al cărui nume era Zaharia, fără să se smintească ea cât de puțin de însoțirea cu el. Căci de atunci multe și nenumărate milostenii făcea, dându-se pe sine la îndeletnicirea dumnezeieștilor cuvinte, și tot lucrul bun cu lesnire îl făcea, împlinind poruncile Scripturilor. Lucra încă toată ziua și slujea la trebuințele săracilor ce veneau la casa sa și la toți cei din casă. Iar când a venit vremea mutării sale, chemându-și toate rudeniile și cunoscuții, le-a spus și ziua mutării sale și cele ce erau să se lucreze în urmă. Iar minunile ce au urmat după adormirea sa, cu neputință este nouă a le scrie, prescurtare întrebuințând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.