În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Miron.

Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Deciu (249-251) și ale lui Antipatru domnul Ahaiei. El era cu vrednicie preotul bisericii, cu bună înțelegere, bogat și de neam cinstit, iubit fiind și de Dumnezeu și de oameni.

În ziua Nașterii lui Hristos intrând Antipatru în biserică, să prindă pe creștini ca să-i chinuiască, Sfântul Miron umplându-se de râvna dumnezeiască, l-a înfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit și silit ca să aducă jertfă la idoli. Dar el a refuzat; atunci i-au scos fâșii de piele de la umeri până la picioare, dintre care el luând una, a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru. După aceasta a fost supus Sfântul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, și acolo, prin sabie, i s-a tăiat capul, și așa și-a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Straton, Filip, Evtihian și Ciprian.

Acesti Sfinți Mucenici aflându-se în Nicomidia, întradins se duceau la priveliște, de învățau poporul ce se strângea acolo și-i scoteau din închinarea la idoli, și-i aduceau la credința lui Hristos.

Odată, văzând domnitorul priveliștea fără de oameni, și aflând că Sfinții Mucenici învață poporul să părăseasca viața de veselie și să trăiască o altă viață, calcând obiceiurile lor cele părintești, a poruncit de au adus pe Sfinți înaintea lui cu grabă.

Aceștia stând de față și mărturisind că ei țin credința în Hristos, și că nu vor înceta a învăța pe alții, au fost aduși la priveliște și dați la fiare sălbatice. Și fiind păziți nevătămați de ele au fost chinuiți în alte multe feluri. În cele din urmă băgându-i în foc, au luptat lupta cea bună pentru Hristos, și biruind au luat cununa.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Tirs, Levchie, Coronat și cu soțiile lor.

Tot în această zi, pomenirea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria în Armatia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.