În fiecare an între 1 și 14 august, credincioșii țin Postul Adormirii Maicii Domnului, iar la 15 august se slăvește momentul în care Născătoarea de Dumnezeu și-a dat sufletul în mâinile Fiului Său, Iisus.

Cărțile Sfinte spun că atunci când a Hristos a vrut să o ia pe Maica Sa în Ceruri, a trimis un înger ca s-o pregătească. Mesagerul Lui Dumnezeu a fost Arhanghelul Gavriil, cel care îi dăduse și vestea minunată că a fost aleasă pentru a-L naște pe Mântuitorul Lumii.

Dacă atunci Gavriil purta în mâini un crin alb, de această dată, el i-a adus Fecioarei Maria o ramură de finic ( semn al biruinței asupra morții).

Când a primit vestea, Maica Domnului a mers să se roage pe Muntele Măsilinilor, locul Înălțării Lui Iisus la Cer, iar pomii se aplecau în fața Ei, cinstindu-o. După ce s-a rugat, Fecioara Maria s-a întors acasă. A aprins lumânări și tămâie, a dăruit veșminte unor văduve sărace și a pregătit toate ce se cuveneau pentru înmormântarea Sa.

Atunci, pe un nor a venit Apostolul Ioan urmat de Petru, Pavel , Iacob și ceilalți ucenici aduși la rândul lor, de câte un alt nor.

Maica Domnului și-a luat rămas bun de la toți cei de ce au fost de față, i-a binecuvântat și le-a promis că se va ruga pentru ei și-i va ocroti. Și-a dat apoi sufletul în mâinile Lui Iisus, care a apărut pe un tron înconjurat de heruvimi.

Mama Sa și a noastră de o potrivă, a fost dusă de către Apostoli în mormântul din Grădina Ghetsimani, acolo unde Iisus S-a rugat în Joia Mare, înainte de a fi trădat, judecat și răstignit.

Importanța calendaristică a Sfintei Mării Mari este subliniată de Postul de două săptămâni care o prefațează ( 1 – 14 august), de pelerinajele organizate la mănăstirile cu același hram, de deschiderea unui important sezon de nunți ( 16 august – 14 noiembrie), de începerea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, de praznicile de pomenire a morților și pomenile date pentru cei în viață.