Comerțul și tehnologia unesc Coreea de Sud și Japonia, în ciuda tensiunilor politice și istorice persistente.

După decenii de opresiune sub dominația colonială japoneză (1910–1945), Coreea de Sud și-a recâștigat independența la 15 august 1945. Totuși, abia două decenii mai târziu, în 1965, cele două țări au reluat relațiile diplomatice și economice prin semnarea Tratatului privind relațiile fundamentale.

Inițial, cooperarea a avut un caracter unilateral, Japonia furnizând Coreei sprijin financiar, tehnologic și echipamente esențiale pentru industrializarea rapidă. Această etapă a pus bazele transformării economice sud-coreene, deși a generat și o dependență majoră de bunurile și tehnologia niponă, cu dezechilibre comerciale în favoarea Japoniei.

De la învățare și dependență, la parteneriat competitiv

Până în anii 1990, Coreea de Sud a fost concentrată pe preluarea tehnologiei și know-how-ului industrial de la Japonia.

Fondurile, reparațiile și împrumuturile acordate prin tratatul din 1965 au alimentat dezvoltarea infrastructurii și a industriei grele sud-coreene, cu impact direct asupra unor giganți precum POSCO, Hyundai și Samsung.

La sfârșitul anilor ’80 și în anii ’90, Coreea a început să investească masiv în cercetare și dezvoltare, reducând treptat dependența de importurile japoneze și construindu-și propria capacitate industrială în domenii precum semiconductori, automobilele, construcții navale și electronica.

În timpul crizei financiare asiatice din 1997, Japonia a contribuit la redresarea Coreei prin mecanisme multilaterale coordonate de FMI, dar și prin acorduri bilaterale de swap valutar.

Rivalitate globală și ajustarea balanței comerciale

Începând cu anii 2000, conglomeratele sud-coreene au reușit să acapareze piața globală, intrând în competiție directă cu firmele japoneze în sectoare precum construcția navală, automobile, electronice și echipamente industriale.

Deficitul comercial al Coreei în raport cu Japonia a atins apogeul în 2010, după care s-a redus, datorită diversificării furnizorilor și dezvoltării unor clustere industriale locale.

Astăzi, Coreea și Japonia concurează acerb în domenii precum smartphone-uri, televizoare, vehicule electrice și semiconductori, dar în același timp colaborează prin alianțe de cercetare, investiții comune și proiecte pe piețe externe.

Politică și economie: o relație tensionată, dar vitală

Tensiunile istorice — de la problema muncii forțate și a „femeilor de confort” din timpul războiului, la disputele teritoriale privind insulele Dokdo/Takeshima — au afectat periodic relațiile economice.

Escaladarea a atins un punct critic în 2019, când Japonia a restricționat exportul de materiale esențiale pentru industria de semiconductori din Coreea, în urma unei decizii a Curții Supreme sud-coreene privind despăgubirea victimelor muncii forțate.

Situația s-a relaxat în 2023, când Japonia a ridicat restricțiile, readucând fluxurile comerciale și de investiții la nivelurile anterioare.

Comerțul actual și oportunitățile viitoare

În 2024, volumul comerțului bilateral a atins 77,2 miliarde de dolari, Japonia fiind al patrulea cel mai mare partener comercial al Coreei. Exporturile sud-coreene includ produse petroliere, semiconductori, chimicale și cosmetice, în timp ce importurile din Japonia constau în principal în mașini, echipamente pentru semiconductori și substanțe chimice.

Noile industrii — vehicule electrice, baterii și tehnologii digitale — deschid perspective importante de cooperare, ambele țări vizând SUA și Europa ca piețe principale pentru produsele de înaltă tehnologie.

Declarații și perspective

Choi Eun-mi, cercetătoare la Institutul Asan pentru Studii Politice a declarat pentru The Korea Times:

„Coreea a cunoscut o creștere economică remarcabilă și are acum statutul unei națiuni dezvoltate. Totuși, asta nu înseamnă că este superioară Japoniei. Chiar dacă PIB-ul pe cap de locuitor al Coreei poate fi mai mare, există domenii în care Japonia excelează, iar în anumite privințe Japonia menține un PIB total mai ridicat.”

„În plus, Japonia dispune de atuuri semnificative în diplomație și de un portofoliu consistent de brevete și alte active economice. Cele două țări ar trebui să identifice și să dezvolte domenii în care se pot completa reciproc, pentru a valorifica oportunitățile de cooperare avantajoasă încă neexplorate.”

Referindu-se la viitorul relațiilor bilaterale, Choi a subliniat:

„Pentru a consolida cooperarea, este esențială construirea unei baze solide de încredere reciprocă, mai ales în alianțele și schimburile tehnologice ce implică informații sensibile. Fără această încredere, nivelul de deschidere necesar nu poate fi atins.”

„În prezent, cooperarea economică este vitală pentru ambele țări. Cel mai mare risc îl reprezintă imprevizibilitatea generată de conflictele politice sau istorice. De aceea, trebuie depuse eforturi susținute pentru ca aceste tensiuni să nu afecteze relația economică pe termen lung.”

Sursa foto: The Diplomat