În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia.

Acesta a fost unul din cei 70, care s-a numărat cu numărul celor 12 Sfinți Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul.

El a propovăduit Evanghelia în Etiopia cea din afară, și fiind chinuit acolo în diferite chipuri, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților zece Mucenici, care au mărturisit pentru sfânta icoană a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de aramă, și anume: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichia.

Acesti sfinți au trăit în zilele sălbaticitului Leon, care nu suferea sfintele icoane și le ardea. Pentru aceea s-a apucat el să pogoare și cinstita icoană a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla la poarta de aramă. Și au făcut scări și au pus lemne lungi, și s-au suit pe scări, vrând să o pogoare.

Atunci vitejii aceștia apucând de scară și trăgând-o la dânșii, au surpat cu capul în jos pe cel urcat pe ea de l-au dat morții, și au anatematizat și au blestemat pe împărat. Împăratul dacă a aflat de aceasta, s-a umplut de mânie și a poruncit să se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de față acolo, al căror număr numai Domnul îl știe, fiindcă era mulțime multă de popor. Iar pe acești nouă Sfinți Mucenici bătându-i cu toiege îi bagă în temniță, poruncind să le dea pe fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Și așa au răbdat cu bărbăție fericiții opt luni. Și dacă a văzut tiranul că li se sfârșea viața, a poruncit să fie mai întâi chinuiți și să li se taie capetele lor și Sfintei Maria Patrichia, și să fie aruncați în mare.

Tot în această zi, pomenirea patimirii Sfântului Mucenic Antonion.

Acest Sfânt era din Alexandria și, fiind prins de ighemon, a fost spânzurat și sfâșiat și apoi fiind aruncat în cuptor cu foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu, împodobindu-se cu cununa mucenicească.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Psoe, care, făcând rugăciune, s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea aflării icoanei celei nefăcute de mână de om și cinstite din Camoliane, a cărei povestire s-a scris de cel între sfinți Părintele nostru Grigorie, episcopul Nisei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska.

Sf. Gherman din Alaska a fost un călugăr ortodox rus din Mănăstirea Valaam din Rusia care, împreună cu alți 8 călugări, în anul 1793, a călătorit în Insulele Aleutine și pentru a duce mesajul Evangheliei indigenilor aleutini și eschimoși din acele zone. Ca parte a colonizării ruse a Americii, rușii călătoreau și neguțătoreau în acele zone încă din 1740. El a construit o școală pentru aleutini și, adesea, i-a apărat în fața nedreptăților și abuzurilor comercianților ruși. Le-a devenit cunoscut sub numele de Apa, care înseamnă „bunic”. El și-a petrecut majoritatea vieții ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o insuliță împădurită de lângă Insula Kodiak.

În 1970, el a devenit primul sfânt care a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă din America. În același timp a avut loc ceremonia similară, dar în altă parte, a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 9 august (data proslăvirii) și în 13 decembrie (data adormirii).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.