În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul împreună și cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt a trăit pe vremea împăratului Constantin și era pers de neam. Fiind învățat credința lui Hristos de un oarecare Agar, a părăsit păgânătatea; și se duse la cetatea Nisibi, ce se afla la hotarele romanilor și ale perșilor.

Și intrând în mănăstire, a primit Sfântul Botez și a îmbrăcat cinul călugăresc, arătând tot felul de sârguințe și nevoințe. Dar fiindcă din bântuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de către călugarii din mănăstire, a fugit de acolo și s-a dus la Mănăstirea Sfinților Mucenici Serghie și Vach în cetatea numită a lui Teodosie.

Acolo a urmat vieții și petrecerii arhimandritului Urvil, care l-a hirotonit diacon. Și vrând arhimandritul Urvil să-l hirotonească și preot, Sfântul Dometie s-a dus de acolo, și suindu-se într-un munte, a suferit zăduful și frigul și patimile. Apoi intrând într-o peșteră făcută cu meștesug și rămânând acolo puțină vreme, primea pe cei ce veneau la el, și prin multele minuni făcute în numele lui Hristos întorcea pe necredincioșii elini de la rătăcirea idolească la credința în Hristos.

Ajungând împărat Iulian Apostatul, a poruncit să fie ucis Sfântul cu pietre. Iar cei ce merseseră cu poruncă, aflându-l cu doi ucenici ai lui, cântând lauda de la al treilea Ceas, au îngropat și pe fericitul Dometie și pe cei doi ucenici, acoperindu-i cu pietre.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Or din Tebaida (Egipt), care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioșilor zece mii de pustnici Tibei (din Tebaida), care cu pace s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Potamia, făcătoarea de minuni, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Asterie Singliticul, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sozont cel din Nicomidia, care în foc fiind băgat și sănătos ieșind, cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Iperehie care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Teodosie, doctorul cel nou, care a viețuit la anul 862 și care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dometie, făcătorul de minuni, care a sihăstrit în hotarele Mănăstirii Filoteului și cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Nicanor, făcătorul de minuni, care a strălucit în muntele lui Calistrat și care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această ziuă facem și pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihăstrit mulți ani, la sfârșitul secolului al XVII-lea, într-o peștera din preajma Schitului Sihla-Neamț.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut în comuna Vânători-Neamț în jurul anului 1650. Tatăl sfintei Teodora era Ștefan Joldea, armaș al Cetății Neamțului. Teodora a mai avut o soră care a murit de tânără. Sfânta s-a căsătorit cu un tânăr din părțile Moldovei de Jos, posibil din Ismail, însă căsnicia lor a rămas fără bucuria darului copiilor. Cum părinții Teodorei muriseră deja, cei doi soți au decis să ia drumul mănăstirii. Sfânta Cuvioasă Teodora a ales Mănăstirea Vărzărești din Vrancea, iar soțul ei s-a dus la Poiana Mărului, unde s-a călugărit sub numele de Elefterie și unde a ajuns mai târziu ieromonah.

Când a intrat în mănăstire, Teodora avea aproape treizeci de ani. Cuvioasa a ajuns la Vărzărești ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza atacurilor turcilor care au dat fost schitului, egumena s-a retras în Munții Buzăului împreună cu Sfânta Cuvioasă Teodora și cu alte câteva maici. După zece ani de nevoință, egumena a plecat la Domnul, iar sfânta, după o descoperire dumnezeiască, s-a retras în Munții Neamțului. În acel ținut, s-a întâlnit cu ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, care a dus-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. A rămas acolo singură și a petrecut mulți ani în aspră nevoință pustnicească. Schitul Sihla nu exista încă, însă pădurile din împrejurimi adăposteau mulți pustnici.

După un timp, Sfânta Cuvioasă Teodora s-a mutat din chilia unde locuia în peștera de alături, unde rămas până la moarte și s-a ostenit în post și rugăciune pentru toată lumea. Mâncare îi erau fructele pădurii și un fel de iederă ce crește până azi pe stâncile Sihlei numită „iarbă dulce” sau „măcrișul Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla”.

După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câțiva ani, nu a mai știut nimeni de existența ei. Părinții din Mănăstirea Sihăstria observau la un moment dat cum păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau firimituri de pâine de pe masă cu care zburau spre Munții Sihlei. Doi frați din Sihăstria s-au învrednicit să o vadă pe sfânta învăluită într-o lumină de foc. Sfânta Cuvioasă Teodora li s-a adresat pe nume și le-a mărturisit că îl rugase pe Dumnezeu timp de 40 de zile să îi trimită un preot care să o împărtășească căci simțea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi frați s-au grăbit să îi aducă pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie să o pregătească de plecarea la Domnul. După ce și-a mărturisit păcatele și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, Sfânta Cuvioasă Teodora și-a ridicat privirile spre cer și, rostind cuvintele „Slavă Ție Doamne pentru toate”, și-a dat duhul.

Părinții de la Sihla i-au făcut toată rânduiala de înmormântare și i-au așezat sfântul ei trup în mijlocul peșterii, unde a rămas multă vreme. După câțiva ani, ieromonahul Elefterie a aflat veștile despre cea care îi fusese soție și povățuitoare duhovnicească. Cu binecuvântare, s-a retras și el mai întâi la Mănăstirea Secu și apoi la Sihla. A trăit tot sub stâncile Sihlei în rugăciune. Când a plecat la Domnul, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.