Nu este o simplă coincidență că proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie Olaru și Cleopa Ilie are loc imediat după praznicul Schimbării la Față a Domnului. Această rânduială divină leagă în mod tainic viața sfinților români de lumina dumnezeiască ce s-a revărsat pe Muntele Tabor.

Într-o vreme potrivnică credinței, acești doi mari părinți ai Ortodoxiei românești au fost, pentru generații de credincioși, călăuze ale luminii și păstrători ai focului viu al Duhului Sfânt.

Lumina Taborului – Îmbrăcămintea Sfințeniei

Evangheliile sinoptice ne prezintă un moment de strălucire dumnezeiască: Schimbarea la Față a Mântuitorului pe Muntele Tabor (Matei 17, Marcu 9, Luca 9). În acel moment unic, apostolilor li se descoperă firea dumnezeiască a lui Hristos – o lumină necreată, taborică, care nu vine din lume, ci din Dumnezeu.

Această lumină nu este doar un semn al dumnezeirii, ci și ținta vieții creștine: a fi îmbrăcat în lumina harului, a adăuga prin fiecare faptă bună, rugăciune sau cuvânt de iubire, câte un „petic de lumină” la haina sufletului.

Paisie și Cleopa – Uriași ai Duhului în Veacul Întunecat

În acest context mistic și duhovnicesc, canonizarea Cuvioșilor Paisie și Cleopa capătă o semnificație adâncă. Ei nu doar că au vorbit despre lumina lui Hristos, ci au trăit în ea, au suferit pentru ea și au călăuzit mii de suflete spre această lumină.

• Părintele Paisie Olaru, prin smerenia sa neclintită și blândețea îngerească, i-a binecuvântat pe toți cu un cuvânt sfânt: „Și un colțișor de Rai să-ți rânduiască ție!” A fost un om al păcii interioare, care a dăruit liniște celor tulburați și a adus alinare celor zdrobiți de viață.
• Părintele Cleopa Ilie, un neobosit predicator și păstor de suflete, a fost un „trâmbiță a Duhului Sfânt”, cum mulți l-au numit. Cu expresii inconfundabile – „Mânca-v-ar Raiul!” sau „Răbdare, răbdare, răbdare!” – el a trezit conștiințe și a întors inimi spre Hristos. Cuvintele sale, pline de foc și înțelepciune, au devenit călăuze spirituale pentru milioane.

Amândoi au trăit în vremuri în care credința era prigonită, Biserica marginalizată, iar duhovnicii urmăriți, dar n-au dat înapoi. Au dus Crucea cu statornicie și au păstrat flacăra credinței aprinsă pentru tot neamul românesc.

Canonizarea – O Confirmare a Sfințeniei Recunoscute de Popor

Canonizarea nu face decât să recunoască oficial ceea ce poporul evlavios a simțit deja: că acești părinți sunt sfinți ai lui Dumnezeu. Viețile lor, minunile, sfaturile și miile de suflete renăscute prin spovedanie, rugăciune și cuvânt viu – toate confirmă harul cu care au fost înzestrați.

Canonizarea imediat după praznicul Schimbării la Față este o mărturie că sfințenia lor a fost o iradiere a Luminii Taborului, o lumină dobândită încă din viața aceasta și împărtășită celor din jur.

Moștenirea Duhovnicească a Sfinților de la Sihăstria

Astăzi, Sfântul Paisie Olaru și Sfântul Cleopa Ilie de la Sihăstria continuă să fie luminători pentru credincioși. Scrierile, înregistrările cu predici, mărturiile ucenicilor și ale celor ce i-au cunoscut sunt izvoare nesecate de învățătură, mângâiere și întărire sufletească.

Fiecare om care le citește viețile simte nevoia de rugăciune, de smerenie și de întoarcere la Dumnezeu. Pentru că acești sfinți au vorbit pe limba poporului, dar cu puterea lui Hristos. Au fost smeriți, dar cu autoritate duhovnicească. Simpli la chip, dar luminoși ca cerul.

Canonizarea Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa este o sărbătoare a Bisericii, dar și o reamintire că fiecare dintre noi este chemat la lumină, la sfințenie, la unirea cu Hristos. Într-o lume tot mai întunecată, sfinții noștri devin faruri de nădejde și stâlpi de lumină.

Sfinților Paisie și Cleopa, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!