În Coreea de Sud, un nou fenomen ia amploare în rândul elevilor de școală primară: „cuplurile de o oră” – relații romantice extrem de scurte, care durează doar pe parcursul unei pauze între orele de curs, informează The Korea Herald.

Scopul? Evitarea stigmatului social de a fi „mosol” – un termen de argou coreean care descrie pe cineva care nu a avut niciodată o relație și se traduce literal prin „singur de la naștere”.

O relație de 40 de minute pentru a evita stigmatul social

Cântăreața Jang Yoon-jeong a povestit, într-o apariție recentă la televiziune, că a fost uimită să afle de la propriii copii despre această practică.

„Cuplurile cu o singură oră” încep și se încheie în timpul unei singure pauze, iar având în vedere că o oră de curs în școlile elementare din Coreea de Sud durează aproximativ 40 de minute, aceste relații sunt extrem de efemere.

„Pur și simplu îi dai un bilet unui coleg care îți place, în care scrii: «Vrei să fii iubitul/iubita mea?». Dacă răspunde afirmativ, atunci suntem împreună. Apoi, ne despărțim după ce se termină ora.”

„În felul acesta, nu mai sunt o persoană fără experiență și pot spune prietenilor că am avut un iubit.”

A explicat o elevă de 11 ani, pe nume Kim.

Întrebată ce înseamnă pentru ea să aibă un iubit, fetița a răspuns:

„E ca o prietenie mai apropiată. Ne jucăm de-a v-ați ascunselea.”

Presiunea socială și influența rețelelor de socializare

Această tendință reflectă o realitate îngrijorătoare: copiii simt presiunea de a fi „normali” și „acceptați” social prin prisma experienței romantice, chiar de la o vârstă fragedă. Într-o societate unde relațiile sunt adesea percepute ca un semn al competenței sociale, stigmatul de a fi „virgin în relații” afectează tot mai mult copiii.

Rețelele de socializare joacă un rol esențial în această dinamică. Copiii sunt constant expuși la conținut care idealizează relațiile, de la declarații romantice până la imagini atent editate ale „cuplurilor perfecte”. Această realitate digitală determină imitarea acestor comportamente, adesea fără o înțelegere matură a implicațiilor.

„Platformele online sunt inundate de conținut care glorifică relațiile. Această expunere constantă îi influențează pe copii să imite ceea ce văd, fără să înțeleagă complet semnificația acestor gesturi”.

A declarat Shin Kyung-ah, profesor de sociologie la Universitatea Hallym, într-un interviu pentru The Korea Herald.

Declarații romantice „externalizate” și „mărturisiri glumă”

Pentru a evita respingerea, copiii au dezvoltat tactici ingenioase. Una dintre ele este „janggo”, o abreviere de la „gluma despre mărturisire”. Dacă o declarație de dragoste este refuzată, copilul poate spune că a fost doar o glumă, salvându-și astfel imaginea în fața colegilor.

O altă strategie bizară este externalizarea mărturisirilor: unii elevi postează mesaje pe rețelele de socializare în care cer voluntari care să declare dragostea în numele lor. Un exemplu tipic:

„Îmi place cineva. Poți ghici cine? Îi voi spune primei persoane care comentează.”

Ulterior, primul comentator face „mărturisirea” romantică în locul autorului.

„Când fiul meu mi-a explicat această cultură, am fost uluit”.

A mărturisit Kim Joong-whan, în vârstă de 45 de ani, pentru The Korea Herald.

„L-am întrebat: «Poate acest lucru să înlocuiască adevăratele sentimente?» E șocant cum ceea ce odinioară era un moment emoționant a devenit un trend online aparent inofensiv.”

Cuvinte mari, de la cei mici

Termeni romantici precum „ppoppo” (sărut pe buze sau obraz), „skinship” (afecțiune fizică) și referiri precum „iubit/iubită” au devenit termeni uzuali chiar și în rândul elevilor de clasa a treia.

„Elevii mei discută deschis despre astfel de subiecte. Cuvinte precum «sărut», care altădată erau șoptite cu rușine, acum sunt rostite cu nonșalanță”.

A relatat o învățătoare de școală primară în vârstă de 31 de ani.

Experții cer educație emoțională și ghidaj parental

În timp ce unii părinți găsesc aceste relații copilărești și inocente, alții sunt îngrijorați de ritmul rapid cu care se dezvoltă latura emoțională a copiilor lor. Educația privind consimțământul, respingerea și limitele personale este esențială, avertizează specialiștii.

„Părinții nu ar trebui să reacționeze cu critici dure. Este mai constructiv să discute calm despre responsabilitățile care vin odată cu relațiile și să îi ajute pe copii să gestioneze respingerea într-un mod sănătos.”

Recomandă experții în educație.

Incapacitatea de a accepta respingerea poate duce la comportamente dăunătoare, precum bullying-ul sau dorința de răzbunare. Tocmai de aceea, este crucial ca atât părinții, cât și educatorii să abordeze aceste teme din timp, cu empatie și înțelegere.

Sursa foto: Getty Image