Ion Iliescu rămâne una dintre cele mai influente și controversate figuri din istoria recentă a României. De la rolul său-cheie în Revoluția din 1989 până la cele trei mandate prezidențiale, Iliescu a modelat direcția țării într-o perioadă de profundă transformare, dar a lăsat în urmă o moștenire istorică profund divizivă.

Date biografice esențiale

• Nume complet: Ion Iliescu
• Data nașterii: 3 martie 1930, Oltenița, jud. Călărași
• Data decesului: 5 august 2025, București
• Studii: Institutul Politehnic din București și Institutul Energetic din Moscova
• Profesie: Inginer hidrotehnician
• Activitate politică: Membru PCR din 1953, ulterior fondator și lider al FSN, PDSR, PSD

Rolul în Revoluția din 1989

Iliescu a preluat conducerea ȑinegalabil de rapid după fuga lui Nicolae Ceaușescu, devenind figura centrală a Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN). Mulți istorici consideră că tranziția puterii a fost o „revoluție confiscată”, iar Ion Iliescu a fost perceput ca reprezentant al unei reforme controlate, nu ca exponent al unei rupturi radicale cu regimul comunist.

Ulterior, a fost pus sub acuzare pentru crime contra umanității, fiind suspectat că ar fi ordonat acțiuni care au dus la moartea a peste 800 de civili în perioada 22–30 decembrie 1989. Dosarul Revoluției a fost redeschis în 2019, iar Iliescu a fost trimis în judecată, procesul fiind în curs la data decesului său.

Mandatele prezidențiale (1990–1996, 2000–2004)

Ion Iliescu a fost ales prin vot universal în mai 1990, cu peste 85% din voturi. A fost reales în 1992 și apoi în 2000. Sub conducerea sa:

• S-a demarat procesul de aderare la NATO (România a fost acceptată oficial în 2004);
• S-au pus bazele negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană (finalizată în 2007);
• A fost creată Comisia Wiesel pentru investigarea Holocaustului din România;
• A existat o relativă stabilitate economică și instituțională, dar cu un cost ridicat al stagnării reformelor reale și al conservării influenței vechilor structuri.

Controverse majore și acuzații grave

1. Mineriada din iunie 1990

Iliescu a chemat muncitorii din Valea Jiului („minerii”) să intervină împotriva protestatarilor din Piața Universității. Rezultatul a fost o intervenție brutală, soldată cu morți, sute de răniți și reținerea abuzivă a numeroase persoane. A fost unul dintre cele mai negre episoade ale tranziției post-comuniste. G4Media și alte surse jurnalistice au arătat că acțiunea a fost organizată cu implicarea directă a autorităților.

2. Dosarul Revoluției

Iliescu a fost inculpat în 2019 pentru crime contra umanității, alături de Gelu Voican Voiculescu și alți lideri FSN. Procurorii militari au susținut că a pus în mișcare un mecanism de diversiune, prin ordine date armatei și altor structuri de forță, ceea ce a dus la pierderi de vieți omenești după 22 decembrie 1989.

3. Colaborarea cu fosta Securitate și continuitatea sistemului

Iliescu a fost acuzat de perpetuarea vechii elite comuniste sub o formă rebranduită. Numeroși foști securiști și activiști PCR au rămas în funcții-cheie în timpul mandatelor sale. Lustrația reală nu a fost implementată, iar dosarele Securității au rămas secrete până târziu.

4. Blocarea reformei justiției și a economiei

Criticii l-au acuzat că a înfrânat reformele autentice și a tolerat formarea unei oligarhii economice apropiate de vechea putere. Privatizările din anii ’90 au fost haotice și au favorizat cercuri de influență legate de FSN/PDSR/PSD.

Moștenire istorică: un bilanț complex

Puncte pozitive:

• A menținut unitatea statului român într-o perioadă critică;
• A sprijinit direcția geopolitică pro-occidentală (NATO, UE);
• A promovat, simbolic, asumarea responsabilității istorice privind Holocaustul.

Puncte negative:

• Implicat în crime post-decembriste (Mineriada, Revoluția);
• A blocat lustrația și reforma reală a instituțiilor;
• A perpetuat o elită moștenită din comunism;
• A fost autorul unei tranziții lente, clientelare și opace.

Ion Iliescu rămâne o figură emblematică și controversată a României postcomuniste. Un tehnocrat format la Moscova, un lider pragmatic dar marcat de dogmele trecutului, Iliescu a condus o revoluție fără lustrație, o democrație cu chip vechi și un stat care s-a modernizat sub multe dintre umbrele trecutului.

Moartea sa închide un capitol istoric, dar redeschide, probabil, discuțiile despre ce înseamnă cu adevărat o tranziție democratică.