În această lună, în ziua a treia, pomenirea Preacuvioșilor Părinților noștri: Dalmat, Faust și Isaachie (Isaac).

Sfântul Dalmat a fost ostaș în zilele împăratului Teodosie cel Mare (379-395), trăind în dreapta credință. Apoi lăsându-și femeia și copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul său Faust și s-a dus la Preacuviosul Isaachie să se călugărească.

Însă acest minunat Isaachie (prăznuit la 30 mai) locuia în pustiu și în liniște, din tinerețe lucrând tot felul de fapte bune; pentru aceea și cuvântul lui era împodobit cu podoaba vieții sale. Acesta, când mergea împăratul Valent arianul cu război asupra sciților, a mers la dânsul și i-a zis: „Deschide, împărate, bisericile ortodocșilor și vei izbândi la război”. Dar împăratul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mânie, i-a zis: „Când mă voi întoarce, te voi chinui pentru cuvântul acesta”. Iar preacuviosul i-a răspuns: „De te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la război și vei fugi din fața vrăjmașilor tăi și de viu te vei topi în foc”. Ceea ce s-a și întâmplat. Căci Valent ascunzându-se într-o șură de paie, acolo i s-a dat foc și a ars.

Iar preacuviosul Isaachie având să părăsească cele pământești, l-a făcut egumen al mănăstirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfântul Atic. Și strălucind Dalmat acesta mai înainte în pustnicie și rămânând fără mâncare patruzeci de zile, și fiind în uimire alte atâtea zile, s-a arătat vrednic și în fața împăraților și a sfântului și a părinților ce s-au adunat în Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, și a fost făcut arhimandrit. Și adormind în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stefan, papa al Romei.

Acest sfânt a trăit pe vremea ipatilor Valerian si Galiin, în cetatea Romei. Și fiind ascuns din pricina prigoanei ce bântuia atunci, învăța pe cei ce mergeau la dânsul credința în Hristos î-și boteza, făcând pe mulți preoți și diaconi și citeți. Dintre aceștia unii, fiind prinși mărturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Pentru acestea Fericitul Ștefan s-a vădit pe sine, și fiind adus la capiștea lui Aris, a clătinat-o cu rugăciunea sa și o parte din ea a căzut. Atunci fugind ostașii, el a mers la mormântul Muceniței Lucia, si acolo săvârșea jertfa cea fără de sânge. Acolo i s-a tăiat capul de către ostașii ce-l căutau.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorului Ioan, egumenul Mănăstirii Patalariei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Salomeea mironosița, care cu pace s-a săvârșit.

Soție a lui Zebedeu și mama a Sfinților Apostoli Iacob si Ioan, Salomeea, al cărei nume evoca pacea, era rudenie cu Prea-Sfânta Maica a Domnului. Ea l-a urmat pe Mântuitorul pe tot parcursul predicii și lucrării Lui. Într-o zi, neînțelegând adevăratul sens al misiunii Domnului și crezând ca El a venit sa întemeieze o împărăție pământească, ea I-a cerut să acorde fiilor ei un loc de cinste. Hristos a îndreptat-o amintindu-i ca cei care vor să fie părtași la slava Lui trebuie mai înainte să bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20).

Arătând un curaj mai mare decât al uceniclor care l-au părăsit pe Domnul în timpul Patimilor, Salomeea a privit de departe crucificarea, împreună cu Maica Domnului, cu Sfânta Maria Magdalena și cu cealaltă Marie (Marcu 15, 40; Ioan 19, 25), și, o dată sabatul trecut, ea a mers și a cumpărat aromate pentru a îmbălsăma trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Și cum Sfintele femei se întrebau cine ar putea să le ajute să miște piatra care acoperea mormântul, au văzut ca acesta era deja deschis. Și intrând înăuntru au văzut un înger îmbrăcat în alb ce le-a binevestit Învierea. Cutremurate și speriate, ele au fugit de-acolo, fără să spună nimănui nimic, pâna când Maria Magdalena, revenind singură la mormânt, l-a văzut chiar pe Domnul, înviat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne și ne mântuieşte pe noi. Amin.