În această lună, în ziua a doua, pomenirea aducerii Moaștelor Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

Istorisirea acestei aduceri a Sfintelor Moaștelor Sfântului Arhidiacon Ștefan este aceasta:

Trecând multă vreme după mucenicia Sfântul pentru Hristos, și fiind împărat întâiul între împărații creștini, Sfântul Constantin, dacă s-a umplut toată lumea de liniște și de pace, s-a arătat comoara cea scumpă a moaștelor Întâiului Mucenic.

Căci un om oarecare din satul unde erau ascunse în pământ Moaștele Întâiului Mucenic, bătrân la vârstă și cu vrednicie preot, și cucernic cu viața, anume Luchian, a avut o vedenie, în care i se arătă de trei ori Întâiul Mucenic. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care, umplându-se de bucurie și mergând la locul acela cu clerul cetății, și săpând, au aflat racla în care erau Sfintele Moaște. Și îndată s-a făcut cutremur și a ieșit bună mireasmă, care a umplut pe cei ce erau acolo; iar glasuri de îngeri ziceau: „Slavă întru cei de sus Lui Dumnezeu, și pe pământ pace întru oameni bunăvoire”.

Îndată patriarhul Ierusalimului cu alți doi episcopi și cu clerul și cu tot poporul, închinându-se Sfintelor Moaște, le-au ațezat în Sfântul Sion, cu lumini și cu cântări și tămâieri, și cu cinstea ce se cădea.

După aceea s-a zidit Sfântului o biserică în aceeași cetate de un oarecare Alexandru, boier de sfat, care rugând foarte mult pe arhiereu a luat Moaștele Sfântului și le-a pus acolo cu toată cinstea. Dar încă nu trecuseră cinci ani după mutarea aceea, și îmbolnăvindu-se boierul acela spre moarte, și-a făcut un sicriu de chiparos asemenea cu al Sfântului, și punându-l lângă acela, când a răposat a fost pus în el.

Peste opt ani după moartea lui Alexandru, fiind împărat creștinilor Sfântul și Marele Constantin, și patriarh Constantinopolei Mitrofan, femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind îndemnată de mulți ca să se mărite iarăși, din pricina averii și frumuseții ei, ca să nu ajungă să facă una ca aceasta, s-a gândit să ia trupul bărbatului ei și să se ducă în patria ei și la tatăl său la Constantinopol. Dar, fiind cuprinsă de oarecare pronie dumnezeiască a lăsat sicriul bărbatului ei și, vărsând multe lacrimi, a luat racla Sfântului. Și punând racla cu Sfintele Moaște pe un pat și încărcându-l pe un asin, și-a făcut calea ei. Și toată noaptea se auzeau cântări dumnezeiești de îngeri și locul acela se umplea de bun miros, ca și cum s-ar fi fost vărsat mult mir, iar duhurile cele viclene plângând, strigau: „Vai nouă, că Ștefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne”.

De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lângă mare, și aflând corabie și tocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum. Însă este cu neputință a scrie și a povesti pe scurt câte minuni și semne s-au făcut în acea călătorie.

Iar dacă au sosit la cetatea împărătească, și a auzit împăratul aceasta, și cele despre femeia lui Alexandru, au adus-o înaintea împăratului și a spus cu amănuntul toate. Atunci și iubitorul de Ortodoxie împărat, auzind acestea și umplându-se de bucurie și de veselie, a poruncit arhiereului să iasă înainte cu tot clerul și cu poporul și să aducă cu toată cinstea și evlavia pe Sfântul la palatul împăratesc.

Din minunile ce s-au făcut atunci vom spune una: Au tras catârii carul în care era racla cu Sfintele Moaște, până ce au sosit la locul ce se cheamă Constandiane, unde s-au oprit. Iar unul dintre catâri grăi cu glas omenesc: „Pentru ce ne bateți? Că aici trebuie să fie așezat Sfântul”.

Aceste graiuri dacă le-au auzit arhiereul, și toată adunarea poporului, au dat lauda Lui Dumnezeu cu mare glas. Încă și binecredinciosul împărat auzind acestea, s-a minunat și îndată a zidit o Sfântă Biserică Întâiului Mucenic în locul acela, întru slava și lauda Domnului nostru Iisus Hristos și a Sfântului Său Arhidiacon Ștefan.

Tot în această zi, pomenirea aflării Sfintelor Moaștelor ale Sfinților Mucenici Maxim, Dada și Chindilian de la Durostorul.

Acești Sfinți au trăit pe vremea împăratului Maximian, în orașul Rodostol în latura a doua a Misiei. Deci, stând ei înaintea ipatului Tarchinie, și nevrând să jertfească idolilor, au fost bătuți; și fiind aduși la locul ce se numește Ozovia, li s-au tăiat capetele, în ziua de 13 aprilie. Și mulți ani fiind neștiuți, s-au descoperit prin înger cinstitele lor moaște, în ziua de 2 august. Iar acum moaștele se află în locașul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

Tot în această zi, pomenirea târnosirii dumnezeieștii biserici a Sfântului Măritului Apostol și Evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, aproape de Sfânta Biserică cea mare, la Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului împărat Iustinian, în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.