În aceasta lună, în ziua întâia, pomenirea scoaterii Cinstitului Lemn al Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci.

Era obiceiul la Constantinopol în această zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei și de-Viață-Făcătoarei Cruci din palatul imperial în procesiune până la catedrala Sfânta Sofia, la care participau mulțime de preoți și diaconi, care o tămâiau pe tot acest drum.

Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca, mai apoi Sfânta Cruce să fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserică se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciuni la acea vreme și mai ales pe căldurile din luna august. Astfel, după ce a folosit toturor celor care au cinstit-o cu credință, Sfânta Cruce era repusă în palatul împăratului.

Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care durează două săptamâni, până la 15 august, și este asemănător, ca rânduială, cu cel al Postului Mare (Postul Paștilor).

Tot în această zi, pomenirea Sfinților șapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim și Marcel, a Maicii lor Solomonia și a dascalului lor Eleazar.

Acești Sfinți martiri au trăit sub domnia regelui Siriei Antioh Epifaniu, din dinastia Seleucizilor (175-164 i.Hr.) care, după ce a adus în sclavie poporul evreu, a încercat să constrângă pe fiii lui Israel să-și renege obiceiurile moștenite de la Părinții lor, pentru a-i face să adopte moravurile păgâne. În acest scop, el decretă că toți trebuiau să mănânce carne de porc, animal al necurăției, interzis de Lege (cf. Levitic 11 :7-8).

Mai întâi au încercat să îl constrângă pe dascalul Eleazar (Dupa unii, el era Preot), deschizându-i-se gura cu forța. Dar bătrânul Sfânt scuipa cu dispret îmbucătura. Rămânând surd la îndemnurile celor care îl sfătuiau să se prefacă a se supune pentru a-și salva viața, el le răspunse : „La vârsta noastră, nu se cuvine să ne prefacem, de teamă că multi tineri, văzând pe Eleazar că ar adopta moravurile străinilor la 90 de ani, să nu se rătăcească și ei, din cauza mea și a prefacerii mele, și asta numai pentru un capăt de viață. Aș atrage astfel asupra bătrâneții mele pângărire și necinste, și chiar scăpând în prezent de pedeapsa oamenilor, nu aș evita, viu sau mort, mâinile AtotPuternicului.”

Vorbind astfel, se duse de-a dreptul să se dea supliciului roții. În chinuri, arăta bravura unui tânăr luptător și stârnea admirația călăilor. Fiind pe punctul de a muri, el declară zâmbind : „ Domnului, care deține Sfânta Știință, îi este evident că, putând scăpa de la moarte, îndur sub bici dureri crude în trupul meu, dar ca în sufletul meu le sufăr cu bucurie din cauza fricii pe care El mi-o inspiră „. Și-și dădu sufletul.

Șapte frați, care fuseseră învățați de Eleazar în tradiția poporului lor, fură arestați și se prezentară înaintea regelui, asemeni unui cor armonios, în mijlocul căruia se ținea mama lor.

Un singur lucru conta pentru ei : ca acest cor, în număr de șapte, număr sacru, binecuvântat de Dumnezeu, să nu fie distrus de căderea vreunuia dintre ei. Și se încurajau unul pe altul la mărturisire, prin cuvinte ca acestea : „Dacă nu murim acum, va trebui oricum să murim într-o zi. Să facem din necesitatea naturii o ocazie de cinstire”

Suveranul ceru să fie instalate înaintea lor instrumentele de tortură și încerca să îi convingă ; dar, triumfând în fața argumentelor sale printr-o filozofie de inspirație divină, ei îi răspunseră prin glasul celui mai în vârstă : „ Suntem gata mai degrabă să murim decât să călcăm Legea Părinților noștri ! „.

Antioh, ieșindu-și din fire, dădu ordin să i se taie limba acestui impertinent, apoi să îi fie smulsă pielea și să îi fie tăiate extremitățile membrelor. Supus chinurilor roții, apoi întins pe jăratec, el declara : „Tăiați-mi mâinile și picioarele, ardeți-mi carnea, rupeți-mi articulațiile ! Prin toate aceste chinuri, vă voi demonstra că fiii Evreilor sunt de neînvins când este vorba de virtute ! „.

Transfigurat de foc, părea de nezdruncinat și-și duse la capăt mărturisirea fără să scoată măcar un geamat, în timp ce mama și frații săi, încurajați de acest spectacol, se rugau lui Dumnezeu să le acorde cinstea de a muri în mod destoinic, asemeni lui.

Apoi cel de-al doilea fu supus chinurilor. Cu unghii de fier îi fu tăiată bucați carnea apoi fu întins pe o catapultă. Gata să își dea sufletul, striga, în limba ebraică : „ Nebunule, ne scoți din viața aceasta, dar Regele lumii ne va învia pentru viața veșnică, pe noi care murim pentru legile lui „.

Al treilea își prezenta cu îndrăzneală mâinile sale călăului declarând că avea încrederea că își va regasi membrele în viața viitoare. Muri în chinurile rotii.

Al patrulea ceru tiranului să găsească cele mai groaznice chinuri, pentru a-i demonstra că era gata să rivalizeze în cutezanță cu frații săi ; înainte de a-i fi smulsă limba, spuse : „ Chiar dacă mă lipsești de organul care îmi servește vorbirii, Dumnezeu aude glasul celor tăcuți. Cât de dulce e să fii schilodit pentru Dumnezeu ! „.

În graba de a triumfa la rândul său, al cincilea se prezentă el însuși torționarilor. Următorul fu dat chinurilor roții iar când fu străpuns strigă : „ Știința pe care o deținem noi din cucernicie este de neînvins ! „.

Acești atleți de valoare își sacrificară astfel viețile unul dupa altul, arătând că raâiunea iluminată de credință poate nu doar să pună stăpânire peste patimile sufletului, dar și că ea triumfă în fața suferințelor și a morții, căci procura siguranței vieții veșnice și neîntinate.

Mama lor, Solomonia, asista la chinurile fiilor săi și, nelăsându-se nici pe departe pradă durerii, cerea fiecăruia dintre ei, în limba Părinților săi, să îndure plini de curaj încercarea în Numele Domnului și în speranța reinvierii.

Ea le spunea : „Nu știu cum ați ajuns în pântecele meu ; nu eu v-am dat viață și mintea ; nu eu am organizat elementele din care sinteți făcuți fiecare dintre voi. De aceea, Făcătorul lumii, care i-a plămădit pe oameni și care este izvorul fiecărui lucru, vă va da, cu mila lui, și mintea și viața, pentru că voi vă disprețuiți voi înșivă din cauza Legilor sale „.

Cât cel mai tânar dintre cei șapte frați era încă în viață, tiranul îi făcu tot felul de promisiuni și, chemându-o pe mama lui, îi ceru să își convingă fiul să-și salveze viața. Trecând peste orice atașament trupesc, Solomonia se aplecă asupra tânărului băiat și îi ceru dimpotrivă să sufere toate durerile, pentru ca ea să îl poată regasi, cu frații săi, în Împărăție.

Însuflețit de un nou elan, fiul său începu atunci să îl blesteme pe tiran, prezicându-i că avea în curând să sufere dreapta pedeapsă pentru mândria sa. Și încheie rugându-se ca sacrificiul său și al fraților săi să împace mânia cerească dezlănțuită împotriva poporului opreșat.

Antiohius, rănit în amorul propriu, se dezlănțui împotriva Sfântului Mucenic cu și mai multă cruzime decât împotriva celorlalți. În fine, după ce acesta din urmă îți dădu sufletul cu slava, Solomonia fu la rândul ei schingiuită și plecă să-și regăseasca fiii în corul Sfinâilor Mucenici

Căci deși au mărturisit înainte de venirea lui Hristos, acești Sfinți Mucenici nu sint cu nimic mai prejos celor care au urmat Domnului retrăindu-i Patima revigorantă, căci credința în Hristos, care sălășluia deja în ei prin speranța reînvierii, e cea care îi făcu să depășească orice atașament la cele pământești.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților nouă Mucenici care au mărturisit în Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun și Evcleu.

Acești Sfinți au trăit în vremea împăratului Dioclețian și a ighemonului Flavian, în Perga Pamfiliei, fiind creștini de la moșii lor.

Mineu era teslar, iar ceilalți plugari. Având ei toți același gând, și bun sfat sfătuindu-se, s-au dus la chinurile muceniciei, socotind toate ale lumii deșarte. Și sosind la căpiștea Artemidei, într-o noapte au stricat toți idolii câți erau acolo. Pentru acest lucru au fost prinși, și bătuți rău și chinuiti în felurite chipuri. Iar fiind dați la fiare ca să-i mănânce, și acelea cu blândețe venind la ei, s-au mirat toți de aceasta, și strigau: Mare este Dumnezeul creștinilor. Atunci la porunca ighemonului li s-au tăiat capetele, și așa s-a plinit mucenicia lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Papa cel tânar, care în sac băgat și legat la gură și în mare aruncat s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eleazar, care s-a săvârșit ars cu foc.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chiriac, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct, care s-a săvârșit fiind îngropat în gunoi.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Mini, Mineu și ceilalți, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.