Era 2019 când l-am schițat pentru prima dată pe Dl. Green, dar numele i-a fost dat puțin mai târziu, într-un loc special: în Israel, în timpul unui pelerinaj. Acolo, doamna Tronaru – cea care mi-a colorat șederea în verde – a rostit acea frază ce avea să devină mit fondator pentru tot ce a urmat:

„Da, doamnă, era ceva verde.”

Dânsa nu a mai apucat să afle ce am făcut cu acea replică, dar sper că, de acolo de sus, a reușit să vadă parcursul detectivului meu. Pentru că, deși germenele personajului a apărut în 2019, primul volum a fost publicat în 2020 – anul în care întreaga lume s-a oprit în loc.

În urmă cu cinci ani, într-un moment în care lumea își pierdea reperele, eu îmi desenam detectivul. Cu un nume străin, o personalitate colerică, dar caldă, și o istorie pe care nici măcar el nu o putea înțelege complet.

A pornit ca fost lider yakuza și a ajuns român autentic, purtător de ie, păstrător de tradiții și promotor al culturii noastre. În spatele lui se ascunde o întreagă poveste care merită spusă din nou, azi, când aniversăm cinci ani de la debutul acestui personaj… altfel.

Un parcurs în cinci volume – Câte o țară, o lecție, un zâmbet

2020 – „Poveștile Dl. Green – Vol. I”

Detectivul pășește în lume exact când lumea se închide. O doză de umor în pandemie, un strop de naivitate, dar și o voce colerică, sinceră și un suflet mare. În acest fel a reușit Dl. Green să-și cucerească cititorii.

2021 – „Poveștile Dl. Green – Vol. II”

Aventurile continuă, personajele se dezvoltă, iar Green se maturizează emoțional, fără să piardă din savoare. Atât primul volum, cât și al doilea au fost lansate și în cadrul filialei Buzău a Ligii Scriitorilor.

2022 – „Dl. Green: O umbră a trecutului”

Întoarcere în Japonia. Green își înfruntă trecutul, într-un volum dens, cu miză emoțională. Cartea ajunge în Germania, Japonia (Universitatea din Fukui, Ambasada României), dar și în mâinile unui om-cheie:

E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, Ambasadorul Pakistanului în România, care devine personaj activ în universul Green.

2023 – „Dl. Green și Motanul Ambasadorului”

Green explorează cultura, tradițiile și valorile pakistaneze, pe care le îmbină cu cele românești. O carte dedicată în întregime acelei lumi – și unei prietenii reale cu E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, dar și simpaticului său motan.

Romanul deschide un nou registru tematic: diplomația culturală în cheie comică, în stilul Green.

2024 – „Un altfel de ambasador: E.S. Dl. Green”

Poate cel mai complex volum de până acum. Green ajunge chiar și fizic în Coreea de Sud – într-un univers al contrastelor: de la k-pop la traume istorice, de la kimchi la valori familiale solide.

Volumul îi readuce în scenă pe Gust, Fotini, Baba și, bineînțeles, pe Dl. Green. Însă și E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal revine în poveste – semnează prefața și reapare ca personaj esențial, aliat și prieten.

Noutatea absolută: E.S. Dl. Kap-soo Rim, Ambasadorul Republicii Coreea, devine, la rândul dumnealui, personaj în poveste.

În decembrie 2024, am avut onoarea de a-l vizita pe domnul ambasador la reședință, unde i-am înmânat două exemplare: unul pentru domnia sa și unul pentru Ambasada Coreei de Sud.

Excelența Sa a semnat și câteva rânduri în prefață, dar – fără să știe – că avea să devenită parte din poveste.

2025 – O carte în mâinile oamenilor-cheie

La deschiderea restaurantului K-Food din Pitești, de acum câteva săptămâni, doamna Park Seonuri, proprietara, a primit un exemplar din „ Un altfel de ambasador: E.S. Dl. Green”. La fel și doamna Lim Heeyoung, directoarea Korea Agro-Trade Center, Frankfurt.

Chiar dacă aventura este scrisă în română, ambele au promis că o vor citi – pentru că poveștile nu au granițe.

Iar Green, chiar dacă este un personaj fictiv, a reușit să unească culturi despre care, la prima vedere, ai zice că nu au nimic în comun. Și totuși… suntem atât de asemănători.

Ce urmează?

Va exista un nou volum? Nu știu. Poate. Sau poate Green va lua o pauză…

Dar știu sigur că acest personaj, născut dintr-o glumă verde, a devenit un liant între lumi, un ambasador literar, un simbol al generozității și al prieteniei interculturale.

Green nu e doar un detectiv. E o lecție de empatie, un pod între oameni, un român în suflet și în fapte.

Și dacă nu va mai apărea niciun nou volum, măcar rămâne certitudinea că, într-un oraș adesea ironizat – Buzău – s-a născut un personaj care a vrut să unească lumea prin cultură. Și poate… a reușit.

Vă mulțumesc că l-ați citit, recomandat, distribuit și dăruit. Fără voi, Green n-ar fi existat. Cu voi, poate va continua.

Cu toată recunoștința,
(Autoarea lui Green – la 5 ani de la debut, încă uimită de ce-a devenit acest personaj)