Dacă vara te prinde în Coreea de Sud, atunci nu rata șansa de a gusta cel mai dorit și mai revigorant desert, bingsu. Acesta este o „capodoperă” răcoritoare realizată din gheață fin rasă, obținută din apă sau lapte, peste care se adaugă toppinguri variate precum fasole roșie dulce, fructe proaspete, cheesecake, înghețată sau chiar foiță de aur comestibilă.

De la originile sale aristocratice și până la versiunile extravagante din hotelurile de cinci stele, bingsu a devenit simbolul verii coreene, un desert care îmbină tradiția cu inovația și gustul cu estetica.

Originea și istoria bingsu – Gheața, o comoară regală

Pentru a înțelege adevărata valoare a bingsu-ului, trebuie mai întâi să pășim înapoi în timp, într-o epocă în care gheața era un lux inaccesibil majorității.

În timpul dinastiei Joseon (1392–1910), gheața era recoltată iarna din râuri și lacuri și depozitată în instalații speciale izolate numite Seobinggo și Dongbinggo, aflate în actualul district Yongsan din Seul.

Conform codului legal Gyeongguk Daejeon, emis în 1458 sub domnia regelui Sejo, distribuirea gheții era strict reglementată. Doar nobilii și oficialii curții – posesori ai unor certificate speciale din lemn – aveau acces la această resursă prețioasă, folosită atât pentru răcirea alimentelor, cât și pentru prepararea deserturilor.

Bingsu a fost introdus în Coreea la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu influențele japoneze, în perioada de ocupație. Prima mențiune scrisă despre bingsu apare în anul 1877, în cartea „Ildonggiyu” a aristocratului Kim Gi-su, care a vizitat Japonia în misiune diplomatică.

Acesta nota:

„Era un sirop înghețat obținut prin răzuirea gheții în pudră și amestecarea acesteia cu gălbenuș de ou și zahăr. În formă de munte și orbitor, cu nuanțe colorate – dulce la gust și răcoritor pentru simțuri.”

Primul magazin de bingsu se deschisese în cartierul Jongno din Seul, până în jurul anului 1900, iar până în 1921, ziarul Donga Ilbo relata existența a peste 400 de astfel de locații. Popularitatea sa exploda, iar bingsu devenea deja parte din cultura urbană modernă.

Evoluția bingsu-ului – De la simplitate la opulență

În primele sale forme, bingsu era mult mai simplu decât versiunea modernă.

Autorul Jeong Myeong-sup descrie:

„Spre deosebire de patbingsu-ul de astăzi, bingsu-ul tradițional era doar gheață rasă peste care se turna sirop de căpșuni sau fructe. Ingredientele complexe au apărut mai târziu.”

De-abia în anii 1970, desertul a început să includă fasole roșie îndulcită (pat), tteok (turte de orez lipicios), lapte condensat și pudră de fasole prăjită. Această evoluție reflectă preferința coreenilor pentru texturi interesante, ușor de mestecat. Fasolea roșie nu doar îndulcește desertul, ci oferă și o consistență cremoasă și satisfăcătoare.

În anii ’80, bingsu a migrat din „restaurantele” stradale în brutării, iar în deceniul următor a devenit un produs popular în lanțurile de restaurante.

Versiunile moderne au început să excludă fasolea roșie, în favoarea fructelor, pentru a atrage și consumatorii care nu agreează leguminoasele în deserturi.

Tipuri de bingsu – Clasic, fructat, extravagant

Patbingsu rămâne cea mai clasică versiune, cu fasole roșie și toppinguri tradiționale.

Dar astăzi, varietățile sunt aproape nelimitate:

• Bingsu cu fructe – bază de lapte congelat ras, acoperită cu fructe precum mango Irwin, căpșuni, struguri, piersici, pepene galben sau pepene verde.
• Heugimja bingsu – cu semințe de susan negru și turte de orez cu susan.
• Matcha bingsu, bingsu cu cafea, bingsu cu Oreo sau chiar cu mochi japonez – toate sunt opțiuni populare.

Lanțul de cafenele Sulbing a dus bingsu la un alt nivel, oferind versiuni spectaculoase precum:

• bingsu în coajă de pepene verde, cu cheesecake și înghețată de iaurt,
• bingsu cu ciocolată din Dubai, cu kadayif crocant, fistic și cremă de ciocolată.

Bingsu de lux – Desert sau bijuterie?

Piața premium a bingsu-ului a explodat în ultimii ani, datorită hoteluri de cinci stele care oferă variante exclusiviste:

• The Shilla Seoul oferă un bingsu cu mango și măr, realizat cu fructe de pe insula Jeju, la prețul de 110.000 de woni (~80 USD).
• Four Seasons Seoul vinde un patbingsu clasic pentru 89.000 de woni, iar o versiune de lux cu mango Jeju ajunge la 149.000 de woni (~109 USD).

Aceste deserturi sunt adesea prezentate pe social media ca simboluri ale stilului de viață rafinat, dar nu sunt lipsite de controverse.

Criticii susțin că aceste prețuri reflectă și adâncesc discrepanțele sociale, în timp ce susținătorii afirmă că ingredientele de calitate justifică experiența exclusivistă.

Bingsu pentru toți – Versiunea „la cupă”

Pentru cei care preferă ceva rapid și accesibil, există cup bingsu – porții individuale vândute în cafenele de tip fast-food. Adaptate stilului de viață urban și solitar, aceste versiuni costă între 4.400 și 6.300 de woni (3–5 USD).

• Mega Coffee oferă un patbingsu extrem de popular la doar 4.400 woni, adesea epuizat din cauza viralizării online.
• Ediya Coffee vinde patru sortimente de cup bingsu pentru 6.300 woni, fiind o opțiune ideală pentru o gustare de după-amiază.

Bingsu nu este doar un desert – este o poveste culturală despre rafinament, tradiție, adaptabilitate și identitate coreeană. De la privilegiu regal, la street food pentru mase, și apoi la desert high-end destinat gurmanzilor globali, bingsu continuă să se reinventeze, păstrând totodată rădăcinile sale istorice.

Fie că îl savurezi într-o cafenea modestă sau într-un hotel de lux, un lucru este sigur: în Coreea, vara nu există fără bingsu.

Sursa foto: The Korea Times.

: