Este un adevăr bine cunoscut: dintre toate icoanele sfinților, imaginea Maicii Domnului este cea care atinge cel mai profund sufletele credincioșilor. Cu o blândețe cerească și o căldură inegalabilă, chipul Născătoarei de Dumnezeu este o sursă de mângâiere și nădejde, ori de câte ori ne îndreptăm privirea spre el. De-a lungul istoriei creștine, icoanele Maicii Domnului au fost nu doar cinstite, ci și prilej de minuni – unele dintre ele devenind faimoase în întreaga lume ortodoxă.

Una dintre cele mai impresionante astfel de icoane este Maica Domnului Vimatárissa, ocrotitoarea Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped din Muntele Athos. Povestea ei se leagă de o întâmplare uimitoare din viața unui sfânt aparte – Sfântul Sava Vatopedinul, prăznuit pe 10 iulie.

Cine a fost Sfântul Sava Vatopedinul, „Nebunul pentru Hristos”

Puține lucruri s-au păstrat despre viața Sfântului Sava Vatopedinul, dar fapta sa a rămas în istoria duhovnicească a Athosului ca o mărturie de neclintită credință și curaj. Trăitor în secolul al X-lea, monah la Vatoped, Sava era ierodiacon și avea ascultarea de paraclisier. Mai mult decât atât, el a fost considerat un „nebun pentru Hristos” – o formă extremă de asceză și smerenie în care sfinții simulează nebunia pentru a combate ispitele lumii și a spune adevăruri grele fără a fi osândiți.

Asemenea altor sfinți precum Sfânta Isidora sau Sfântul Pavel cel Nebun, Sava și-a trăit viața întru Hristos prin lepădare de sine și jertfă.

Atacul piraților și salvarea icoanei Maicii Domnului

Într-o dimineață tulbure, Mănăstirea Vatoped s-a aflat în pragul unui dezastru: pirații arabi au năvălit asupra așezământului monahal cu scopul de a-l jefui. În haosul creat, ierodiaconul Sava a înțeles că cele mai sfinte odoare trebuie salvate cu orice preț. Fără să stea pe gânduri, a luat icoana Maicii Domnului Vimatárissa, Crucea Sfântului Constantin cel Mare și făclia aprinsă ce ardea neîncetat în fața icoanei, și le-a aruncat într-o fântână aflată sub Sfântul Altar, cel mai ascuns loc din biserică.

A făcut aceasta cu credință adâncă, știind că, dacă va cădea în mâinile prădătorilor, sfințenia acestor obiecte ar putea fi batjocorită. Totuși, jertfa sa a fost totală: Sava nu a mai avut timp să fugă și a fost capturat de pirați, apoi vândut ca rob în insula Creta.

Revenirea minunată și icoana plutitoare

Anii au trecut. În timpul domniei împăratului bizantin Nikephóros Phokás, Creta a fost eliberată și Sfântul Sava, bătrân și slăbit, s-a întors la Vatoped. Însă în inima lui ardea o amintire vie: icoana Maicii Domnului ascunsă cu atâta grijă.

Călugării au săpat acolo unde sfântul le-a arătat, iar ceea ce au descoperit a fost o minune dumnezeiască: icoana Maicii Domnului și Crucea pluteau pe apă, neatinse și drepte, ca ținute de mâini nevăzute. Și mai uimitor: făclia era încă aprinsă, arzând de parcă niciun timp nu trecuse. Era o dovadă clară a prezenței și grijii divine.

Icoana Vimatárissa în viața mănăstirii Vatoped

De atunci, icoana Maicii Domnului Vimatárissa a devenit un simbol al biruinței credinței, al jertfei și al iubirii Maicii Domnului pentru fiii ei. În fiecare luni seara, la Vatoped se cântă Paraclisul Maicii Domnului, iar miercurea se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în cinstea ei.

În marțea din Săptămâna Luminată, icoana este purtată în procesiune solemnă în jurul mănăstirii, dar și în alte momente de mare sărbătoare, precum praznicul Sfântului Ilie sau Boboteaza.

Sursa foto: Bizanticons Art