În această lună, în ziua întâia, pomenirea Sfinților Mucenici și Doctori fără de arginți, Cosma și Damian, cei ce s-au săvârșit la Roma.

Acești Sfinți au trăit în marea cetate a Romei în zilele Împăratului Carin, și erau frați, iar cu mesteșugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci și dobitoace. Ei cereau ca plată de la cei ce se lecuiau doar credința și mărturisirea în Hristos, și nimic altceva.

Fiind ei pârâți la împărat, că fac vindecările cu mesteșug fermecătoresc, și nevrând să se lepede de Hristos, ci mai vârtos încă și pe Împăratul Carin l-au mântuit din păgânatate, fiind tămaduit de dânșii. Căci acesta, spăimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfăcut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Și pentru aceasta cei ce se aflaseră acolo au crezut în Hristos. pe Care și împăratul cu toți ai casei lui L-au mărturisit. Atunci împăratul a liberat pe sfinți, trimițându-i cu cinste la locul lor. După aceea dascălul lor, cel ce i-a învățat mesteșugul doctoriei, pizmuindu-i și luându-i, s-a suit cu dânșii într-un munte făcându-se că merge să culeagă ierburi de leacuri. Și acolo sculându-se, a fost ucis cu pietre.

Tot întru această lună, în ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Rădăuților.

Acest purtător de Dumnezeu Leontie s-a născut din părinți drept-măritori creștini în orașul Rădăuți la începutul sec. al XIV-lea. Încă din pruncie, dus de părinți la biserică, a fost cuprins de o mare dragoste față de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic și asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă după care zăbovea, căutând să se apropie cât mai mult sufletește de Cuvioșii părinți călugări, ostenitori și slujitori sfințiți la această Catedrala Voievodală.

Părinții din obștea Catedralei văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arăta râvna și smerenie.

Pentru viața lui duhovnicească a fost călugărit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevoințele duhovnicești tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la starețul obștei, s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu departe de Putna, unde erau câțiva sihaștri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de această vatră sihăstreasca cu rânduiala prea frumoasă, a mers și a sfințit biserica acelui schit și odată cu aceasta a hirotonit în preot pe Cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit și dorinței acelei obști.

Aici, în această cuvioasă obște vine să se nevoiască și Cuviosul Daniil Sihastrul sub povața Părintelui său duhovnicesc Lavrentie.

Înființându-se scaun episcopal la Rădăuți, în timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu după multă vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie și înfricosătoarea răspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipa nevoințele sihăstrești, în chilia sălașului său episcopal. Veghind la păstrarea rânduielilor canonice, păzind scumpătatea și pogorământul în toate câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu înțelepciune, smerenie și dăruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al păstoriților săi sufletești.

S-a retras din scaunul arhipăstoresc și a luat schima cea mare la Sihăstria Laura.

Cunoscându-și dinainte sfârșitul vieții sale pământesti, a chemat întreg soborul pentru a-i da ultimele sale povețe părintești, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăstiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, Cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice. Credincioșii, fiii lui duhovnicești veneau la mormântul său unde se rugau și aflau tămăduiri de tot felul de boli. Curând, cinstitele sale moaște au fost strămutate la Rădăuți potrivit dorinței credincioșilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

În anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost duse.

Cu rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.