Cu câteva zile în urmă, regizorul Hwang Dong-hyuk atrăgea atenția publicului într-o conferință de presă, cerându-le fanilor seriei să se concentreze mai mult pe mesajul serialului și mai puțin pe acțiune. A fost momentul în care am ridicat o sprânceană. Din spusele lui, sezonul trei se anunța „devastator”. Și într-un fel… așa a fost.

Dacă în sezonul doi acțiunea începe să prindă viață abia pe la episodul cinci, în sezonul trei ești captivat din primele minute. Fără secvențe de umplutură, fără momente de respiro inutile. Doar acțiune. Din plin. Câteva tentative de discursuri motivaționale încearcă să strecoare un mesaj, dar eșuează lamentabil. Asta nu mai surprinde pe nimeni.

Temele rămân aceleași: vanitatea, lăcomia, minciuna, înșelătoria, prietenii falși, dependența de droguri, manipularea (inclusiv religioasă), dar și eterna — poate prea naiva — speranță că binele va învinge. Naivitate. Pentru că și în viața reală mulți cred că dacă sunt buni cu cei din jur, vor primi același tratament în schimb. Fals. De cele mai multe ori, ceilalți doar profită. Bunătatea a devenit un defect, nu o virtute. E confundată cu prostia. A fi bun, astăzi, e aproape sinucidere socială.

Privind partea finală a poveștii exact cum ne-a cerut regizorul, putem spune că Jocul Calamarului este o oglindă a lumii în care trăim. Nu, nu ne omoară nimeni pe stradă dacă nu ne supunem, dar suntem împinși să ne autoexcludem dacă nu ne aliniem unor „standarde” absurde. Unii caută răspunsuri la ghicitori sau vrăjitori, alții se îngroapă în plăceri mărunte care îi distrug lent și sigur. Puțini știu când să se oprească.

Personajele sunt bine construite și temele abordate sunt tratate cu seriozitate. Dar mi-aș fi dorit ca reflectorul să pună mai mult accent pe aceste defecte umane. Să le vedem mai clar, mai brutal, fără metafore. Pentru că mulți dintre cei care urmăresc serialul pentru acțiune nu vor sta să disece firul în patru. Ei vor vedea doar niște jucători dispuși să-și riște viața pentru un premiu colosal. Și da, sunt în stare de orice. Când spun „orice”, chiar mă refer la orice.

Gi-hun, în naivitatea lui, rămâne om până la final. Alege viața în locul banilor. Nu m-a surprins câștigătorul (n-am să-l dezvălui), dar dacă urmărești serialul cu puțină atenție, îți dai seama rapid cine va fi și ce rol final joacă Omul cu Mască.

Deși regizorul afirmă că e ultima parte, finalul parcă îl contrazice. Lăcomia, traiul greu, dorința absurdă de a deveni miliardar peste noapte — toate rămân teme deschise. Cum ar zice românul: „Are balta pește.”

În acest ultim sezon, povestirea în ramă aproape dispare. Primează acțiunea. Totuși, nu lipsesc scăpările vizuale: într-o scenă, X-ul de pe pieptul lui Gi-hun dispare inexplicabil, iar hanoracul cu numărul 453 e înlocuit brusc de cel cu numărul 222. Detalii? Da. Dar detaliile sunt cele care fac diferența.

Distribuția: Lee Jung-jae, Lee Byung-hun, Wi Ha-joon, Im Si-wan, Kang Ha-neul și Park Gyu-young.

Sinopsis: După revolta provocată de Gi-hun în încercarea disperată de a opri jocurile, acesta este readus în sala unde ceilalți participanți — care au ales să nu se implice — așteptau finalul. Jocurile se reiau. Li se alătură un nou jucător. Cine va câștiga de această dată marele premiu?

Squid Game: Sezonul 3 poate fi urmărit acum pe Netflix. Serialul are 6 episoade, fiecare cu o durată de aproximativ o oră.