Drama japoneză The Solitary Gourmet are un succes modest în Japonia, țara sa de origine, dar în Coreea de Sud s-a bucurat de o popularitate surprinzătoare, formând o bază de fani loiali. De ce rezonează această producție atât de diferit între cele două culturi? Răspunsul se află, potrivit Narukawei Aya – fostă jurnalistă culturală la Asahi Shimbun și rezidentă în Coreea din 2017 – în atitudinile culturale distincte față de actul de a lua masa.

În Japonia, a mânca sau a bea singur este un lucru pe deplin normalizat, aproape banal. În schimb, în Coreea de Sud, mesele în solitudine sunt încă însoțite de o presiune socială semnificativă și de o oarecare stigmatizare. Tocmai de aceea, spune Narukawa, publicul coreean se identifică mai profund cu protagonistul serialului, care savurează cu încredere mesele luate de unul singur. Pentru spectatorii japonezi, acest comportament pare obișnuit, dar pentru cei coreeni, el capătă o valoare aspirațională.

Narukawa, care a început să călătorească între Japonia și Coreea încă din anii tinereții, promovează astăzi cultura și cinematografia coreeană în Japonia. În noua sa carte, al cărei titlu se traduce prin Japonia profund personală, ea explorează nu doar diferențele vizibile, ci și distanțele emoționale și culturale mai subtile dintre cele două țări.

Cu toată experiența sa acumulată în ambele societăți, Narukawa mărturisește că încă resimte un sentiment de străinătate când vine vorba de cultura culinară. Ea observă că, în Japonia, angajații obișnuiesc să își aducă mese simple de acasă sau să cumpere gustări ieftine din magazine, adesea pentru a economisi bani. În schimb, în Coreea, a fost surprinsă să vadă cum colegii de birou insistă să ia prânzul împreună, urmat adesea de o vizită la o cafenea.

„Obiceiurile frugale sunt o a doua natură pentru majoritatea japonezilor”.

„De aceea li se pare fascinant că sud-coreenii cheltuiesc regulat bani pe cafea scumpă.”

Scrie ea

Narukawa remarcă și contrastele emoționale în mass-media celor două țări.

„Dramele coreene prezintă frecvent personaje care își exprimă furia”.

„În timp ce dramele japoneze sunt pline de scene în care personajele își cer scuze.”

A ținut să adauge jurnalista japoneză

Autoarea nu evită subiectele sensibile care ar putea incomoda cititorii japonezi. Cu o sinceritate asumată, ea abordează teme precum responsabilitatea Japoniei în perioada colonială, discriminarea împotriva coreenilor Zainichi și rolul împăratului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși speră ca volumul să contribuie la o înțelegere mai profundă în rândul cititorilor japonezi, Narukawa crede totodată că le oferă și cititorilor coreeni o oportunitate valoroasă de a reflecta asupra propriei identități – asupra acelor aspecte atât de firești în viața lor de zi cu zi, încât adesea trec neobservate.

Astfel, The Solitary Gourmet devine mai mult decât un serial despre mâncare: este o oglindă culturală, iar succesul său diferit în Coreea și Japonia spune o poveste despre singurătate, norme sociale și gusturi colective, filtrate prin două societăți apropiate geografic, dar surprinzător de distincte emoțional.