Povestea Pralinei și a întâlnirii ei cu trupa K-pop TRENDZ, într-o călătorie cu trenul care s-a transformat într-o experiență VVIP

Când o întârziere de 215 minute devine începutul unei amintiri de neuitat – și o întrebare pentru industria muzicală: de ce Europa de Est rămâne ignorată?

1. Care a fost cel mai haotic sau amuzant moment din aventura cu trenul întârziat? Ai reușit să transformi așteptarea într-o parte plăcută a experienței sau a fost pur și simplu un test al răbdării?

Pralina: 215 minute întârziere. Tren internațional, Budapesta – București. 120 de minute le-am petrecut în gara mea, noaptea, printre călători blocați ca și mine. Ce să fac? Nu aveam cum să mă întorc acasă, așa că mi-am pus un serial random pe Viki. Două episoade.

În tren am urcat greșit, pentru că nimeni nu-ți explică cum e alcătuit. Am trecut din vagon în vagon, preluată de controlori și stewarzi. M-am simțit ca o bancnotă de 10 lei dată din mână în mână. Noroc că n-aveam bagaj.

Am dormit dusă în cușetă, cu căștile-n urechi, cântând ușor, doar ca să nu-l mai aud pe nenea de dedesubt cum sforăia. În Gara de Nord am mai stat 20 de minute după un Uber. Șoferul avea 6 peruși, o țestoasă și doi pești. Ce să mai, a fost un început de zi super realist.

2. Cum a fost tranziția de la starea dinaintea concertului la cea de după? Ce moment din spectacol ți-a dat cea mai multă energie?

Pralina: Nu îi cunoșteam pe TRENDZ ca pe alte trupe. Pe The Rose i-am văzut live la Budapesta – acolo da, emoție! Mai ales când, din 12.000 de oameni, peste jumătate erau români. Am simțit că nu sunt singură, că suntem mulți, că muzica ne leagă peste granițe.

La One Ok Rock va fi extaz – e trupa mea numărul 1. Dar TRENDZ m-au cucerit pentru că… au fost aici. Și nu doar o dată – au revenit. Au venit din nou pentru că le place la noi. Asta îi face speciali pentru mine.

În concert? Fetele au urlat cât au putut – mi-au tremurat timpanele! Dar apoi s-a ridicat toată sala, s-a dansat, s-a strigat – s-a rupt bariera dintre scenă și public. A fost autentic, cald. Chiar dacă un membru era accidentat, nu s-a simțit că lipsește din formație. Se adaptează. Sunt antrenați. Știu să țină scena vie, completă, chiar și când unul dintre ei nu poate dansa.

Fanii au cântat cu ei – fiecare melodie, fiecare vers, fiecare cuvânt. Era clar că nu sunt niște străini pe o scenă, ci oaspeți așteptați, iubiți și susținuți.

3. Ca admin al grupului AsiaVERSE: muzică, seriale asiatice, ai simțit presiunea să postezi imediat sau să documentezi experiența pentru comunitate?

Pralina: Presiune? Nu. Plăcere? Da. Grupul nostru nu e mare, nu mă cred influencer. Dar am mers acolo pentru mine, ca fan, ca om curios care vrea să trăiască experiențe diverse. Nu mi-a spus nimeni să postez, dar am făcut-o. O fac de fiecare dată când simt că merită. La TRENDZ, la alții și, în curând, din nou la One Ok Rock.

4. Dacă ai putea aduce orice trupă sau artist în România, pe cine ai aduce și de ce?

Pralina: Toți, sincer. Pe rând. Dacă aș avea o baghetă magică, aș aduce de la cei giganți până la artiștii complet necunoscuți. În topul dorințelor mele sunt The Rose (pentru că energia lor e unică), Kim Hyun Joong și CLOUDIAN. Nu știți de Cloudian? Mare pierdere – dacă vă place pop-rock cu vibe epic, trebuie să-i descoperiți.

5. Care e cel mai neașteptat lucru pe care l-ai aflat despre tine ca fan K-pop, după această experiență?

Pralina: Că pot să rezist 4 ore într-o gară, cu inima deschisă. Că pot să strig. Că am putut să vorbesc cu un membru accidentat timp de 30 de secunde – avea ochii triști, era machiat în roșu și albastru, dar mi-a zâmbit sincer și mi-a spus: „sunt ok”. Îmi vine să-l protejez și acum, când scriu. Nu o să uit acea privire.

Epilog – Un concert, o lecție

Concertul TRENDZ la București a fost mai mult decât o seară muzicală. A fost o lecție despre rezistență, emoție, conexiune umană și curaj artistic.

Fanii români există. Și sunt implicați. Își mobilizează banii, timpul, răbdarea, sufletul. Și nu cer decât un lucru în schimb: să fie văzuți.

Industria K-pop și tăcerea față de Europa de Est

🔍 The Korea Times nota recent:

„Agențiile evită turneele în Europa de Est pentru că le consideră zone cu risc financiar ridicat, cu piețe instabile și fani greu de monetizat. Costurile logistice sunt mari, iar brandurile locale nu oferă suficiente sponsorizări.”

Dar ce nu văd agențiile este că aici fanii nu plătesc doar cu carduri – plătesc cu tot ce au.
Cu economii din salarii modeste.
Cu zile de concediu.
Cu ore pierdute în trenuri întârziate.
Cu emoție sinceră.

TRENDZ a venit. Și a revenit. Pentru că le place la noi.
Și a fost bine. A fost cald. A fost real.

Dacă un grup K-pop aflat la început de drum poate face asta, ce-ar fi dacă o industrie întreagă ar deschide harta un pic mai mult spre Est?

Sursa foto: Pralina