Astăzi, 24 mai, Buzăul își amintește cu emoție de una dintre cele mai mari personalități ale sale – Benone Sinulescu, artistul care a dus folclorul românesc pe culmi, dar care a rămas mereu cu inima acasă. Dacă ar mai fi fost printre noi, ar fi sărbătorit o nouă aniversare, înconjurat, poate, de prieteni, muzică și amintiri.

Dar chiar și după plecarea sa, melodiile lui Benone Sinulescu continuă să răsune, la propriu, în inima Buzăului. La fiecare oră fixă, atunci când bate ceasul din turnul Palatului Comunal, se aude cântecul său „Cât e Siriul de mare” – un omagiu sonor devenit simbol al orașului.

Cântecul Simbol a devenit un omagiu sonor din inima orașului

„Cât e Siriul de mare” însoțește fiecare bătaie a ceasului din centrul orașului. Instrumentalul melodie devenind astfel și un omagiu adus marelui artist buzoian.

Este un moment mic, dar plin de semnificație – un minut de folclor, o clipă de reculegere, o amintire vie a unui om care a știut să cânte și să simtă România profundă.

Benone Sinulescu – între scenă și rădăcini

Născut la Siriu, județul Buzău, Benone Sinulescu a fost nu doar un interpret de folclor, ci și un adevărat ambasador al zonei. A colaborat cu nume mari ale muzicii românești, a umplut scene și inimi deopotrivă, dar a păstrat mereu o legătură strânsă cu locurile natale.

Piesa „Cât e Siriul de mare” nu este doar o melodie, ci o mărturisire: a iubirii pentru locul de baștină, a legăturii nedezmințite cu munții, pădurile și oamenii Buzăului.

O moștenire vie

Astăzi, când îi evocăm numele, nu e vorba doar de nostalgie. Ci și de recunoștință. Prin vocea sa, Benone Sinulescu a făcut ca Buzăul să cânte. Iar acum, prin melodia sa, Buzăul continuă să bată.

La fiecare oră, orașul își amintește de el. Iar asta e, poate, cel mai frumos fel în care un oraș își poate cinsti fiul: făcându-l parte din timp.