În Transilvania, primăvara nu vine doar cu miros de flori și clopote de Înviere, ci și cu întrebarea-cheie care răsună veselă prin sate și orașe:
„Primiți cu udatul?” sau poate… „Darf man die Rose bespritzen?” ori „Zöld erdőben jártam, Szabad-e locsolni?”

Fie că vorbim română, maghiară sau germană, spiritul Paștelui transilvănean e unul singur: plin de culoare, simboluri și o armonie de tradiții care transcend granițele confesionale.

Mozaicul sărbătorilor pascale din inima Ardealului

Transilvania este singura regiune din Europa unde sărbătorile pascale sunt celebrate, simultan sau la mică distanță, de șapte confesiuni creștine: romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, evanghelici, unitarieni și armeano-catolici. Fiecare aduce propriile ritualuri, dar toate se contopesc într-o atmosferă vibrantă de spiritualitate, veselie și respect reciproc.

„Tradițiile precreștine de primăvară, ca simbol al reînnoirii vieții, au fost absorbite în ritualul pascal de comunitățile transilvănene și sunt la fel de vii și azi”, afirmă istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Udatul – simbolul renașterii, dincolo de granițe și timp

Obiceiul udatului – cunoscut și sub numele de „locsolás” în maghiară – a depășit de mult granițele unei singure etnii. Azi, este practicat în aproape toate satele transilvănene, fiind considerat un simbol al curățirii, fertilității și norocului.

Băieții, îmbrăcați frumos, pornesc în cete prin sat, recitând versuri cu iz arhaic:

„Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi dați voie să o stropesc?”

Odată acordul primit, fetele sunt stropite cu apă sau parfum – semn al prospețimii și al iubirii. Apoi, urmează ouă roșii, prăjituri și voie bună, iar în unele sate, chiar și muzică și dansuri în curte.

Brazii de la poartă și „vânătoarea” de pețitori

Sâmbăta dinaintea Paștilor este momentul misterului și romantismului: băieții împodobesc crenguțe sau brazi cu panglici și le agață la porțile fetelor nemăritate.

În noaptea aceea, fetele stau cu ochii la ferestre, încercând să descopere cine le-a ales și pe cine trebuie să răsplătească cu un parfum de calitate sau un zâmbet a doua zi.

Fetele care udă băieții și glumele cu găleata

În comuna Trei Sate – Hármasfalu din județul Mureș, tradiția se inversează spectaculos: fetele sunt cele care udă băieții – și nu cu parfum, ci cu… găleți pline cu apă rece!

Doar o vreme neprielnică le poate scăpa pe feciori de acest duș tradițional. Aici, umorul și echilibrul între sexe dau o notă unică obiceiului.

Dansul ouălor și târgurile din orașe

În trecut, orașele transilvănene organizau concursuri între bresle, pentru a vedea cine pregătește cel mai frumos altar pascal. Se organizau târguri uriașe, iar printre ele avea loc și un eveniment inedit – „dansul ouălor”: participanții dansau pe o masă fără să spargă ouăle așezate acolo – o adevărată demonstrație de grație și echilibru.

Superstiții cu iz de legendă

Tradițiile pascale sunt presărate și cu superstiții:

• Cel care doarme în ziua de Paști va avea fânul plouat și stricat.
• Oasele de miel nu se dau la câini, ci se îngroapă sub un măr, iar cojile de ouă se aruncă doar în ape curgătoare.
• Fetele poartă un ou roșu la biserică pentru a fi rumene și norocoase în dragoste.
• Se spune că dacă te rătăcești, amintește-ți cu cine ai ciocnit primul ou roșu – și vei regăsi drumul spre casă.

Tradiția udatului – din Ardeal până în Slovacia și Polonia

Obiceiul udatului nu este exclusiv transilvănean. Îl regăsim și în Transcarpatia, Slovacia, Polonia de Sud, Ungaria, Vojvodina, semn că această tradiție este o punte culturală care unește popoare și spiritualități.

O tradiție vie, cu parfum de primăvară

Într-o lume în care multe obiceiuri dispar, udatul de Paști rămâne viu, colorat și relevant, transmițând valori ca bucuria, renașterea, curajul și apartenența la comunitate.

Transilvania reușește, în fiecare primăvară, să reamintească prin acest mozaic de obiceiuri că diversitatea nu doar că se acceptă, ci se celebrează.