Transformarea unei vechi biserici anglicane într-o sală de wrestling a devenit un simbol grăitor al declinului creștinismului instituțional în Marea Britanie. Sub vitralii și bolți gotice, aplauzele nu mai răsună pentru rugăciuni sau coruri religioase, ci pentru lovituri spectaculoase, executate de luptători costumați și tatuați.

Biserica St. Peter din orașul Shipley a găzduit recent un astfel de eveniment, unde mulțimea a aclamat frenetic când favoritul local, Billy O’Keeffe, l-a doborât pe un adversar cu numele sugestiv „Disciple”.

Acest eveniment nu este o excepție, ci face parte dintr-o inițiativă numită Wrestling Church, fondată de Gareth Thompson – un predicator carismatic care combină religia cu luptele profesioniste. Cunoscând ringul sub numele Gareth Angel, Thompson susține că această abordare neconvențională este o cale de a spune povești biblice prin limbajul vizual și dramatic al wrestlingului. „Am început să văd David și Goliat, Cain și Abel… Am putea spune poveștile astea”, afirmă el într-un interviu pentru The Guardian (sursa: The Guardian, articol publicat în martie 2024).

Această formă hibridă de evanghelizare vine pe fondul unui declin accentuat al apartenenței religioase. Potrivit recensământului din 2021, pentru prima dată în istorie, mai puțin de jumătate din populația Angliei și Țării Galilor se mai identifică drept creștină, în timp ce procentul celor fără afiliere religioasă a crescut semnificativ (sursa: Office for National Statistics, 2022).

În acest context, lideri religioși caută metode alternative de a păstra legătura cu comunitățile. În cazul bisericii din Shipley, „experimentul” Wrestling Church înseamnă meciuri de tip 6 contra 6, predici scurte, momente de rugăciune, dar și botezuri oficiate între meciuri.

Pastora Natasha Thomas, cea care a permis organizarea evenimentului în biserica sa, recunoaște că ideea este controversată, dar insistă că aduce „un public diferit în biserică”. Cu toate acestea, impactul spiritual pare limitat: doar câțiva participanți au început să frecventeze regulat slujbele de duminică.

Inițiativa este susținută de organizația caritabilă Kingdom Wrestling, care oferă și cursuri de autoapărare pentru femei, antrenamente pentru tineri cu probleme de comportament și grupuri de sprijin pentru bărbați cu probleme de sănătate mintală. Aceste activități sociale sunt lăudabile în sine, însă mulți se întreabă dacă justifică transformarea unui spațiu sacru într-o arenă de divertisment.

Criticii avertizează că biserica riscă să-și piardă esența, încercând să se adapteze excesiv la cultura populară. În loc să aprofundeze dimensiunea liturgică și spirituală, unele parohii recurg la forme de spectacol pentru a rămâne vizibile. În cazul Wrestling Church, tensiunea dintre credință și divertisment este evidentă. Chiar dacă Thompson susține că Dumnezeu i-a „redirecționat pasiunea pentru wrestling” spre o misiune spirituală, motivația majorității spectatorilor pare să rămână spectacolul, nu evanghelia.

În vestiarul cu miros de transpirație, unde luptătorii își leagă cizmele și își repetă coregrafiile, oficierea unui botez poate părea grotescă, nu sacră. Unii luptători, precum Liam Ledger (alias Flamin’ Daemon Crowe), recunosc că prezența religiei în acest context este „suprarealistă”. Dar pentru Thompson, totul are sens: „Lumea wrestlingului, dacă crezi în ea, este reală. La fel și credința creștină”.

Problema apare atunci când granița dintre spectacol și sacru devine imposibil de delimitat, iar lupta pentru suflete se transformă într-o luptă pentru audiență. Wrestling Church nu este doar o inițiativă neobișnuită, ci și o oglindă a crizei identitare cu care se confruntă creștinismul într-o societate dominată de consum, senzaționalism și nevoia de relevanță imediată.

Când altarul devine scenă, iar credința e împachetată în show și artificii, rămâne întrebarea fundamentală: mai putem vorbi despre o biserică – sau doar despre un spectacol cu tentă religioasă?