Deși am plecat cu prima șansă înainte de meciul de ieri cu Bosnia, pentru că toți ne considerau favoriți, inclusiv adversarii, soarta a avut alt plan.

Echipa României a resimțit absența unor jucători importanți, precum Drăgușin și Coman, iar aceste carențe ne-au pus în dificultate. Totuși, băieții noștri au intrat pe teren hotărâți să ne facă seara mai frumoasă, încercând să obțină victoria.

Ne era dor să ne bucurăm din nou de naționala noastră pe teren și speram că cei prezenți vor compensa absențele și vor lupta până la capăt, așa cum au făcut-o și în momente mai grele.

Meciul a început într-un ritm echilibrat, oarecum lent, până când o eroare în apărare le-a oferit bosniacilor șansa perfectă. Gigovic a profitat și a deschis scorul, trimițând mingea în plasă fără ezitare.

În trecut, un astfel de moment ne-ar fi destabilizat complet. România obișnuia să cedeze psihic după un gol primit, să se retragă în apărare și să spere la o greșeală a adversarului. Dar de când Mircea Lucescu a preluat echipa, lucrurile s-au schimbat. Băieții noștri rămân periculoși, luptă pentru fiecare minge și nu renunță la jocul ofensiv.

Ocaziile au curs de partea noastră, dar mingea părea vrăjită – pur și simplu refuza să intre în poarta adversă. Unul dintre comentatori a remarcat că România avea deja 14 șuturi pe poartă, în timp ce Bosnia doar 2-3. Dominam jocul, dar scorul nu reflecta acest lucru.

Momentul decisiv putea veni în minutul 56, când Hagi a fost protagonistul unei faze controversate în care mingea a atins mâna unui adversar în careu. Arbitrul a considerat că nu a fost o intenție clară, așa că nu ni s-a acordat penalty. Am continuat să atacăm cu aceeași determinare, dar tabela de marcaj a rămas neschimbată.

Deși am pierdut acest prim meci din preliminariile Mondialului, drumul nostru nu se oprește aici. Am pierdut o bătălie, dar războiul este departe de a fi încheiat. Cu atitudinea și spiritul de luptă pe care le-am arătat, sunt sigură că vom avea motive de bucurie în meciurile următoare!