Coreea de Sud este cunoscută drept „centrul global al chirurgiei plastice”, o reputație consolidată de o cultură a frumuseții puternic influențată de industria K-pop și divertismentului.

De-a lungul anilor, emisiunile de televiziune axate pe transformări dramatice au câștigat popularitate, prezentând persoane care au trecut prin proceduri cosmetice care le-au schimbat viața.

Unul dintre cele mai cunoscute show-uri a fost „Let Me In” (cunoscut și ca „Let Beauty”), unde participanții cu deformări severe ale maxilarului sau afecțiuni faciale rare primeau intervenții chirurgicale reconstructive pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții. Deși emisiunea a stârnit atât laude, cât și controverse, a fost în general percepută ca având un scop medical, mai degrabă decât unul pur estetic.

În schimb, un nou reality show de chirurgie plastică, intitulat „Make Me Girl”, a devenit recent subiect de discuții, dar nu pentru motivele la care ne-am putea aștepta. Spre deosebire de predecesorul său, acest program stârnește îngrijorări în rândul internaților coreeni, care consideră că transformările prezentate devin din ce în ce mai extreme și mai puțin justificate.

Un internaut a împărtășit câteva fotografii „înainte și după” cu participanții la emisiune și și-a exprimat îngrijorarea:

„Scenariile de refacere prezentate în show-uri de chirurgie plastică precum «Let Me In» sunt serios îngrijorătoare. Îmi amintesc foarte clar «Let Me In» pentru că a ajutat oameni cu deformări severe ale maxilarului sau afecțiuni faciale rare. Dar «Make Me Girl» este opusul. Rezultatele post-operatorii sunt, de fapt, mai șocante…”

Alți utilizatori coreeni s-au alăturat discuției, exprimând îngrijorarea lor față de presiunea socială de a arăta bine. Mulți dintre ei au subliniat că majoritatea participanților la „Make Me Girl” arătau deja foarte bine înainte de proceduri.

Comentariile lor includ:

„Nasurile lor…”

„Toate arătau bine înainte de operație.”

„Toate păreau complet normale.”

„Chiar și în «Let Me In», se reparau lucruri care nu trebuiau neapărat să fie reparate (de exemplu, intervenții chirurgicale pentru pleoape duble la persoane cu probleme de malocluzie). Dar acest show este și mai rău.”

„Forma nasului lor după operație arată la fel la toate.”

„Prima și a doua persoană după operație arată identic.”

„Ce le-au făcut la nas?”

„A treia persoană arată bine.”

„Nu cred că scopul discuției este despre nasul lor care arată nenatural. Scopul show-ului ar trebui să fie să ofere operații plastice oamenilor cu condiții foarte grave și să le transforme semnificativ. Dar acest lucru devine pur și simplu bizar.”

„Doamne…”

„Coreea are într-adevăr o problemă serioasă cu lookismul.”

Aceste reacții evidențiază o schimbare în percepția publicului față de chirurgia plastică în Coreea de Sud. Dacă în trecut procedurile erau văzute ca o modalitate de a ajuta persoanele cu probleme medicale sau deformități severe, acum există o îngrijorare tot mai mare că aceste practici devin excesive și inutile, alimentând presiuni sociale nesănătoase și standarde de frumusețe nerealiste.

„Make Me Girl” este doar un exemplu al modului în care cultura chirurgiei plastice din Coreea de Sud evoluează, dar și al riscurilor pe care le poate aduce atunci când este deturnată de la scopul său inițial. Este clar că societatea coreeană se confruntă cu provocări profunde legate de percepția frumuseții și de presiunile care îi determină pe oameni să recurgă la astfel de transformări extreme.