Într-o lume marcată de conflicte geopolitice și polarizare, Coreea de Sud rămâne o națiune profund afectată de resentimentele istorice. Acestea se reflectă mai ales în relațiile cu două dintre vecinele sale: China și Japonia.

Cei care ajung în această țară, inclusiv studenții internaționali, se confruntă adesea cu un sentiment puternic de excludere bazat pe proveniența lor. Acest fenomen este susținut și amplificat de politicienii care manipulează cetățenii aduncând în discuție tensiunile istorice.

Jessie, o tânără chinezoaică ce studiază în Coreea, este un exemplu perfect al modului în care această atitudine de sinofobie față de chinezi se manifestă în viața de zi cu zi. Deși este admirată pentru aspectul ei fizic și atrage priviri când intra într-o cameră, sentimentul se schimbă rapid când oamenii descoperă că este din China. „Când răspund în chineză, se ridică și pleacă fără un cuvânt”, a spus ea, evidențiind o realitate frustrantă: discriminare subtilă, dar constantă, împotriva celor ce provin din China.

Această excludere este doar vârful aisbergului. În Coreea de Sud, anti-chinismul (sau ban-chung ) nu este doar un sentiment social, ci o forță activă ce modelează politică și discursul public.

La fel ca în cazul Japoniei, unde sentimentele de antipatie sunt adânc înrădăcinate din cauza ocupației japoneze din secolul XX, Coreea de Sud continuă să se confrunte cu prejudecăți istorice ce afectează interacțiunile cotidiene, dar și relațiile economice și politice.

Sentimentele anti-japoneze (sau ban-il ) sunt folosite și ele ca un instrument politic pentru a uni națiunea în fața unui „dușman” comun, chiar dacă acest „dușman” este, de multe ori, un simplu rezultat al istoriei.

Acest climat de ură istorică a fost observat și în reacțiile publice recente. La începutul mandatului președinte conservator, Coreea de Sud a avut parte de o creștere a sentimentelor anti-chinezești, dar cu siguranță această dinamică va suferi o schimbare după următoarele alegeri.

Când Partidul Democrat va câștiga din noua putere, sentimentul anti-japonez ar putea înlocui sentimentul anti-chinez, iar acest lucru se va reflecta într-o serie de noi tensiuni diplomatice și economice cu Japonia. Așadar, ciclul polarizării și al urii va continua, iar acest proces nu este doar o casă de conflict internaționale, ci un mecanism folosit pentru consolidarea puterilor politice interne.

În acest peisaj, este ușor de înțeles cum Coreea de Sud rămâne prinsă într-un joc politic în care istoria este manipulată pentru a întări pozițiile actuale ale liderilor politici. În loc să se concentreze pe soluții pentru provocările interne, partidele dominante folosesc resentimentele istorice pentru a distrage atenția de la problemele reale, cum ar fi inegalitatea economică, educația deficitară sau lipsa de locuințe accesibile. În acest context, poporul sud-coreean este împărțit nu doar între fanii și criticii regimului, ci și între cei care iubesc China ori Japonia și cei ce nu agrează aceste țări.

Și totuși, acest sentiment anti-chinez sau anti-japonez nu face decât să întărească falsa unitate națională. Poate că unii vor considera că acest tip de retorică are un loc în istorie, dar în prezent nu face decât să adâncească diviziunile, să încurajeze furia și să distragă atenția de la nevoile fundamentale ale cetățenilor.

Oamenii se simt constrânși de o politică care le cere să se identifice mai mult prin ură față de ceilalți decât prin soluții pentru propriile lor probleme.

În final, realitatea este că acest ciclu de ură continuă să fie întreținut nu doar de politicieni, ci și de cultură, prin filme, drame și discuții publice care perpetuează stereotipurile și resentimentele. La fel cum în trecut Coreea de Sud a avut o perioadă în care a interzis produsele japoneze și a condus campanii împotriva „imperialismului japonez”, este de așteptat ca, în curând, să vedem un val similar de anti-japonism, alimentat de noi evoluții politice.

Este evident că Coreea de Sud, în ciuda progreselor sale economice și culturale, nu a reușit să depășească problemele istorice cu vecinii săi. Aceste conflicte din trecut continuă să modeleze nu doar politică internă, dar și percepțiile externe despre această națiune. Poate că viitorul va aduce un moment de reconciliere, dar până atunci, sentimentele de ură rămân un instrument puternic de manipulare politică.

Articolul a fost publicat în The Korea Times , fiind semnat de David A. Tizzard