Într-o Românie unde orice e posibil – inclusiv ca drumurile să fie mai proaste decât promisiunile electorale – Ilie Bolojan și-a croit un traseu unic: de la șofer de camion la președintele interimar al țării. După ce s-a plimba cu un camion pentru care Interpolul l-a prins în Italia…acum sperăm să nu se piardă prin Palatul de la Cotroceni.
Dar csf, n-ai csf!? „Că talent mai mare ca românul… n-are niciunul.”
Capitolul I: Bolojan și Drumul Interzis
Se spune că toți marii lideri încep de jos. Unii vând ziare, alții lucrează la McDonald’s. Ilie Bolojan, însă, a ales un traseu mai special: șofer de camion.
Și, cum viața pe drumuri lungi e plictisitoare, iar banii niciodată nu sunt suficienți, s-a gândit să îmbine utilul cu… penalul. Zis și făcut: într-o noapte cu lună plină, omul nostru a pus mâna pe un camion plin cu marfă și a plecat cu el spre un viitor incert.
Asta până când… n-o fi schimbat cartela și a sunat acasă să-și anunțe mama că s-a îmbogățit. Ghinion! Interpolul avea antenele mai lungi decât rețeaua de telefonie mobilă, Orange. În loc să ajungă în Maldive la plajă, a aterizat direct la răcoare. Sau poate că „pilele” din România l-au scos mai repede din bucluc… cine știe? Cert e că, la scurt timp după episodul ăsta, omul și-a făcut intrarea în politică. Că, vorba aia, cui pe cui se scoate!
Capitolul II: S-a Trezit Politician
După ce și-a ispășit pedeapsa (sau poate nu), Bolojan a realizat că există un loc unde trecutul penal nu doar că nu e o problemă, ci e chiar un atu: politica.
A început de jos, ca primar în Oradea, prin combinații la locul de muncă, strategii inteligente și o memorie colectivă românească destul de scurtă, și-a clădit o reputație de gospodar.
Lumea a uitat rapid că, înainte să fie primar, omul avea experiență mai mult cu camioane decât cu administrația. Ba chiar s-a transformat într-un model demn de urmat, ceea ce e ironic, având în vedere că prima lui mare reușită în logistică a fost… furtul unui camion.
Dar, fie, omul a făcut și treabă. A transformat Oradea în oraș european, iar românii l-au iertat. Păi, ce contează că a fost prins de Interpol? Important e că face treabă, nu? Asta e tot ce contează. Ce ne trebuie mai mult?
Capitolul III: De la Volan la Cotroceni
Când România a rămas fără președinte, iar politicienii s-au uitat unii la alții ca niște studenți nepregătiți la examen, cineva a venit cu ideea salvatoare:
„Băi, dar dacă tot e omul bun la transporturi rapide, hai să-l punem să conducă și țara!”
Zis și făcut. Așa ne-am trezit cu cel mai mare „combinator” pe cap.
Primul lucru pe care l-a făcut noul președinte interimar a fost să promită reforme radicale: infrastructură ca-n Vest, autostrăzi peste noapte și un nou program național – „Un camion pentru fiecare român”.
De asemenea, a obligat toți miniștrii să-și ia categoria pentru TIR, căci, așa cum spune el:
„Dacă știi să conduci un TIR, sigur știi să conduci și o țară.”
Și, pentru că un șef adevărat nu uită niciodată de unde a plecat, președintele intermediar Bolojan a anunțat și Programul Național de Reîntinerire a Camioanelor, prin care fiecare român va primi o remorcă de rezervă, iar transportatorii care nu fură măcar o dată pe an vor fi considerați trădători ai neamului.
La capitolul politică externă, Bolojan a venit cu o strategie simplă: „Drum expres Oradea-Vatican, ca să avem pile și dincolo”. În plus, a propus taxă pe pietoni și vinietă pentru mersul pe jos, că prea se plimbă lumea degeaba!
România demonstrează încă o dată că imposibilul e doar o formalitate. De la camion la Cotroceni e doar un drum cu gropi bine ocolite. Acum rămâne de văzut dacă mandatul lui Bolo se va termina cu o inaugurare de autostradă sau cu o cursă directă spre … Vama Nădlac!
Până una-alta, Cotroceniul încă are covoare. Dar să vedem cât rezistă…
Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Lasă un comentariu