De la ritualurile de purificare la celebrarea speranței, două sărbători, ce ne arată că, în esență, oamenii nu sunt atât de diferiți.

Culturile din întreaga lume au sărbători care marchează tranziții importante în ciclurile naturii și ale vieții umane. Aceste momente reflectă legătura profundă dintre oameni și ritmurile naturale, indiferent de locul în care se află.

În Peninsula Coreeană, Jeongwol Daeboreum, festivalul primei luni pline din Anul Nou Lunar, este o sărbătoare a speranței și reînnoirii, un prilej de a privi spre viitor cu optimism. În România, Sfântul Dumitru, sărbătorit în octombrie, marchează sfârșitul toamnei și pregătirea pentru iarnă, un moment de reflecție și protecție înaintea anotimpului rece. Deși , se desfășoară în perioade diferite și au origini distincte, aceste tradiții împărtășesc simboluri și semnificații universale.

Focul: Simbol universal al purificării și protecției

În ambele culturi, focul joacă un rol esențial, fiind un element de purificare și protecție.

De Jeongwol Daeboreum, arderea „daljip”-ului, o structură din paie în formă de casă, alungă spiritele rele și aduce noroc în noul an. Pe când, în România, focurile aprinse de Sfântul Dumitru au un scop similar – protejarea gospodăriilor și animalelor în pragul iernii. Aceste practici nu sunt întâmplătoare; ele reflectă o înțelepciune ancestrală care subliniază importanța armoniei dintre om și natură. Prin foc, comunitățile își reafirmă dorința de siguranță, prosperitate și reînnoire.

Recunoștință și speranță: Legătura dintre trecut și viitor

Atât Jeongwol Daeboreum, cât și Sfântul Dumitru sunt sărbători ale tranziției, momente care îmbină recunoștința pentru ceea ce a fost și cu speranța pentru ceea ce va fi.

În Coreea, fermierii mulțumeau pentru recoltele din anul trecut și-și doareau ca noul an agricol să fie mai îmbelșugat. În România, Sfântul Dumitru închide simbolic ciclul agricol, fiind un prilej de reflecție asupra muncii câmpului și de pregătire pentru provocările iernii.

Ambele sărbători sunt ancorate în ritmurile naturii și subliniază importanța echilibrului dintre trecut și viitor.

Masa tradițională: Simbol al abundenței și comunității

Un alt element comun este masa festivă, ce simbolizează prosperitatea și întărește legăturile comunitare.

În Coreea, Jeongwol Daeboreum începe cu „ogokbap”, o combinație de cinci tipuri de cereale menită să aducă belșug și sănătate. În România, mesele de Sfântul Dumitru sunt bogate în preparate tradiționale din carne, reflectând abundența și generozitatea.

Trebuie să privim aceste sărbători, dincolo de mâncare, ele fiind momente de împărtășire, de reafirmare a legăturilor dintre oameni și de celebrare a continuității tradițiilor.

Comunitatea: Puterea tradiției de a uni oamenii

Una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestor sărbători este capacitatea lor de a aduce oamenii împreună.

În Coreea, de la satele tradiționale la marile orașe (Namsangol Hanok din Seul) , până la Busan, comunitățile se reunesc pentru a celebra Jeongwol Daeboreum prin focuri, jocuri și urări sub cerul înstelat al nopții. Pe când, în România, Sfântul Dumitru este marcat de focuri de tabără și ritualuri care întăresc sentimentul de apartenență.

Aceste tradiții ne reamintesc că, dincolo de schimbările aduse de lumea modernă, esența comunității și nevoia de conexiune rămân fundamentale.

Oglindirea identităților culturale

Jeongwol Daeboreum și Sfântul Dumitru, deși provin din contexte diferite, oglindesc aspirațiile comune ale oamenilor: speranță, recunoștință și dorința de armonie cu natura.

Sărbătorile menționate mai sus, ne demonstrează că, indiferent de geografie sau istorie, valorile fundamentale ale umanității sunt universale. Prin tradiții, ne conectăm nu doar cu trecutul nostru, ci și unii cu alții, aducându-ne aminte că nu suntem chiar atât de diferiți, cu toate că locuim la mii de kilometri…