Zilele trecute am avut „ședință” cu personajele mele (Contesa FĂ și Dl. Green); cei doi mi-au reproșat că nu i-am lăsat și pe ei să promoveze noul volum al detectivului mafiot, „Un altfel de Ambasador, E.S. Dl. Verde”. Și că, dacă nu voi remedia urgent problema, mă vor reclama Tribunalului Global al Personajelor.

Pentru a evita orice fel de altercație, fie ea și una fictivă (nu de alta, dar până în prezent n-am niciun personaj avocat care să mă apere, Buni, e puțin cam prinsă, sărut-mână), i-am lăsat să-și facă de cap.

Ce a ieșit… Ei, bine, puteți să citiți și singuri:

Dragi cititori,

Sunt Contesa FĂ, și dacă vă așteptați la o prezentare serioasă și plictisitoare, vă spun din start: greșiți! Această poveste este despre mine și despre Verdele meu, detectivul meu preferat (și singurul pe care îl suport). Poate că vă întrebați cum am ajuns noi într-o astfel de poveste? Chiar și dacă nu o faceți, eu tot vă răspund: vinul. Da, vinul este de vină pentru tot. Și, bineînțeles, Green, care are talentul de a transforma cea mai simplă situație într-un haos de proporții biblice.

Rezumatul cărții:

Dl. Green: Totul a început într-o dimineață obișnuită, când ne îndreptam spre conacul Contesei FĂ, după o noapte lungă de băut. Da, știu, nu e cea mai bună idee să bei cu o femeie care poate să-ți dea cu geanta în cap când îi vine cheful, dar cine naiba mai are rațiune după a cincea sticlă de vin?

În fine, într-un moment de maximă sinceritate, Contesa a început să mă lovească cu geanta-n cap (tocmai ce vă spuneam mai sus), eu m-am dezechilibrat, am căzut și… am deschis o poartă. Alarmele au început să sune. Nu am o experiență prea plăcută cu sirenele acustice… mai ales când sunt beat și îmi aduc aminte de trecut. Nu știu când m-a ridicat, ce-i drept îmi amintesc că am luat-o pe Contesă de mână și am început să alerg de parcă toată poliția capitalei era pe urmele mele.

Contesa FĂ: Am fost șocată. Mai ales că mi-am văzut Verdele așa de impacientat. Ajunși la mine la poartă nu mi-am mai găsit cheia… e greu când o pui în geantă. Femeile știu că noi în poșetă avem o întreagă lume… Și cum Green nu are răbdare a rupt-o la fugă… El știe pe unde a fugit… că eu n-am apucat să mă uit pe unde a aterizat.

Dl. Green: Apăi, tu pe mine mă întrebi?! Eu am sărit un gard… la cum am calculat… speram să ajung în curtea ta, dar… am aterizat într-o tufă de trandafiri… și acum cred că am ceva semne… iar de aici… m-am trezit la închisoare.

Și, ca să fie treaba și mai bine, am aflat că ambasadorul Coreei de Sud, Kang Sung-bin, a dispărut, iar eu aș putea să fiu unul dintre suspecți. Doar am aterizat în curtea E.S. neinvitat și pe deasupra și amețit (o dată de geanta Contesei, a doua oară de căzătură… a treia oră… de mahmureală…)

Contesa FĂ: Aoleu! Bine, FĂ, că stau eu pe Primăverii și am reușit să vorbesc cu vecina… că altfel…

Dl. Green: Altfel nu ajungem în situația aia!

Contesa FĂ: Nu! Fără mine, ai fi rămas, FĂ, doar un bărbat singuratic ce se plimbă prin Buzău cu o sticlă de vin în mână. Dar, hei, cine altcineva ar fi în stare să te scoată din belele dacă nu eu?

Elemente Culturale și Tematice:

Dl. Green: Pe măsură ce investigam, am descoperit că dispariția ambasadorului era doar vârful iceberg-ului. Am dat peste o vrăjitoare, mii de conspirații, o grămadă de jurnaliști curioși și, în final, i-am găsit pe răpitori. Cred că acest scenariu ar fi putut să-l facă chiar și pe James Bond să se simtă puțin depășit. Dar, hei, eu sunt Green. Nu mă las intimidat de nimeni și de nimic.

Contesa FĂ: Da, da, Green e eroul nostru neînfricat. Dar să nu uităm că, fără mine, el ar fi fost legat și acum de acel scaun. Nu eu am fost cea care i-a dat ideea să sară gardul și să se bage în toate belelele astea! Eu, chiar am încercat să-l ajut, dar el, când bea… se transformă în Japonia…

Și, deși uneori mă întreb de ce mă mai obosesc, trebuie să recunosc că viața cu Green nu este niciodată plictisitoare.

Elemente Culturale Comune :

Contesa FĂ: Și acum, să vorbim puțin despre cultură. Pentru că, în tot haosul ăsta, am descoperit câteva lucruri interesante despre Coreea de Sud și România.

De exemplu, amândouă țările au o pasiune pentru mâncare. Coreenii au kimchi, iar noi avem varză (bine, pentru că îmi e foame și e mai aproape de ceea ce aș mânca acum, aș spune sarmale). Și, să fiu sinceră, amândouă sunt delicioase, dar kimchi-ul are un gust puțin… exploziv. Mi-a luat gura foc. Care ai un pahar cu lapte?!

Dl. Green: Nu vrei niște soju? E țuică coreeană, dar mai puțin puternică. Deși, după câteva lăzi bune, nu mai simți care-i diferența. Oare m-am transformat cu totul în român? De nu mi se mai pare tare alcoolul din Asia?

Contesa FĂ: Nu! Mi-a mai trecut. Să revenim. Unde rămăsesem? A, da! Amândouă țările au o istorie bogată și plină de conflicte. Coreenii au avut războaie, invazii, împărțiri, iar noi am avut invazii, revoluții, împărțiri și o dragoste nebună pentru mămăligă. Dar, în ciuda tuturor acestor provocări, amândouă națiunile au reușit să-și păstreze identitatea și să prospere.

Dl. Green: Și să nu uităm de tradiții. Coreenii au hanbok, hanele lor tradiționale, iar noi avem ie și pălării cu flori. Amândouă sunt frumoase, dar să fiu sincer, hanbok-ul arată mai elegant. Dar nu spuneți nimănui că am zis asta!

Contesa FĂ: Vezi că te-am auzit! Cumva încerci să-ți înșeli patria adoptivă?! Vrei să te dezmoștenim?! Nu, nu încerca să răspunzi, că trecem la următorul subiect.

Personaje Memorabile:

Contesa FĂ: Pe astea le zic eu…mă pricep la prezentări!

• Dl. Green: Ei bine, ce să zic despre el? Este un om care poate să te enerveze și să te fascineze în același timp. Are un simț al umorului negru, o istorie misterioasă și o tendință de a se băga în belele. Dar, hei, fără el, nu aș fi avut atâtea povești de spus atunci când ieșim să bem.
• Eu, Contesa FĂ: Sunt persoana care îl ține pe Green în viață. Da, știu că sună pretențiosă, dar cine altcineva ar fi în stare să-l scoată din belelele în care se bagă? Am un simț al umorului ascuțit, o geantă care poate fi folosită ca armă și o pasiune pentru vin.
• Kang Eun-hee: Soția ambasadorului dispărut. O femeie puternică, enigmatică și cu o răceala care te poate face să tremuri. Dar, în spatele acestei măști, se ascunde o femeie care suferă și care are nevoie de ajutor.
• Hye-jin: Secretara ambasadorului. Este inteligentă, loială și, uneori, prea serioasă. Dar, în cele mai neașteptate momente, devine o aliată de neînlocuit.

Concluzie

Dl. Green: Așa că, iată-mă, pe mine, detectivul care a supraviețuit unei nopți pline de alcool, unei confruntări cu destinul și unei conspirații internaționale. Și, desigur, nu pot să uit de Contesa FĂ, care a fost acolo în fiecare moment, să mă enerveze și să mă salveze în același timp.

Contesa FĂ: Și eu sunt aici, să vă spun că, dacă sunteți frați sau surori, după caz, cu: misterul, umorul și personajele care vă rup creierii, atunci această poveste este pentru voi. Dacă vă întrebați cum se termină totul… și dacă Green chiar a reușit să-și ducă misiunea până la capăt sau a fost condamnat de vreun tribunal din Asia, ei bine, va trebui să citiți cartea. Doar nu așteptați să vă spun eu cum se termină… sau, FĂ, nu fiți larve leneșe!

Dl. Green: Dar să vă avertizez: odată ce începeți, nu veți mai putea să vă opriți.

Contesa FĂ: Și, dacă vă întrebați de ce am scris toate acestea, răspunsul este simplu: pentru că Green nu ar fi în stare să scrie două propoziții fără să se plângă sau să se lamenteze. Așa că, eu am preluat cea mai dificilă sarcină, promovarea!

Disponibilă direct de la, mine Contesa FĂ – și cine știe? Poate primiți și o dedicație specială… dacă Green a reușit să scape cu bine din încurcătură.

Contesa FĂ: Atenție, dragi cititori! Această carte provoca râsul, o poftă inexplicabilă de sarmale și întrebări existențiale despre cât de mult alcool putem bea. Și cel mai important: vă învață că, dacă vreodată beți prea mult, nu săriți gardurile ambasadelor străine!

Dl. Green: Sau dacă o faceți, măcar asigurați-vă că aveți o prietenă care să vină după voi. Eu am avut-o pe Contesa FĂ. Voi?

Cu drag,
Green și Contesa FĂ – cei mai nepotriviți parteneri de crime, dar cei mai amuzanți.