În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, o parte din Tezaurul Dacic al României a fost furată de la Muzeul din Drents, Olanda, unde era expusă în cadrul expoziției internaționale „Dacia! Regatul aurului și argintului” („Dacia! Rijk van goud en zilver”).

Această expoziție, organizată în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), avea scopul de a promova patrimoniul istoric al țării. Tragedia a provocat un val de indignare, atât în rândul specialiștilor din domeniu, cât și al publicului larg.

Furia publicului și indignarea față de neglijență autorităților

Românii au reacționat vehement față de furtul pieselor din Tezaurul Dacic , dar și față de ceea ce percep ca fiind o gestionare defectuoasă a întregii situații.

Pagina Ambasadei României în Regatul Țărilor de Jos a fost luată cu asalt de comentarii critice:

„Sunt oripilat de ușurința cu care au operat hoții! Măsurile de securitate sunt inexistente. Cum au putut să detoneze o încărcătură explozivă fără să fie opriți? Mă întreb cum ar fi reacționat statul olandez dacă ceva similar s-ar fi întâmplat în România!”

„Ma nenorociților, cum să se fure tezaurul poporului român?! Cum să nu fie păzit așa ceva? Demisia tuturor celor implicați!”

„Ministrul Culturii trebuie să răspundă! Așa ceva nu se putea scoate din țară fără aprobările lui! Să fie demiși și să plătească cu pușcăria directorii muzeelor!”

„Sper ca toti cei resposabili sa primeasca pedeapsa cu inchisoarea pe viata! Inclusiv cei care ar fi trebuit sa se asigure ca astfel de evenimente sa nu se intample!
Este inadmisibil sa poata fi atat de usor sustrase piese de o valoare inestimabila!!!
Rusine clar nu au! De aceea pedeapsa trebuie sa fie exemplară!!!
Sper sa fie gasite rapid aceste comori!”

„Cica exista riscul sa fie topite, amestecate cu alt aur si vandut la kilogram
As pune recompensa cu “no question asked””

„Demisia dnule ambasador și răspundeți pt paguba inestimanila.”

„Dacă nu există un consilier cultural al ambasadei, sigur este cineva care se ocupă de zona culturală. Aceste expoziții presupun și concursul ambasadei, inclusiv în privința informațiilor referitoare la muzeele implicate, aspecte de siguranță ale zonelor respective etc. Cu atât mai mult cu cât era vorba despre piese de tezaur inestimabile ca valoare culturală.
Ce s-a făcut în acest sens? Cum arată rapoartele cu privire la evaluarea elementelor mai sus menționate? Nu pot fi documente secrete.
Un comunicat că se va ține legătura cu…și cu… este nesemnificativ pentru rolul cultural al unei ambasade.”

Sunt doar câteva dintre comentariile pe care românii le-au lăsat pe pagina oficială a Ambasadei României în Regatul Țărilor de Jos.

Alte mesaje cer sancțiuni clare, inclusiv plecarea ambasadorului Țărilor de Jos din România:

• „Ambasadorul olandez să plece acasă! Dacă nu sunt capabili să păzească un tezaur național expus la ei, nu au ce căuta aici!”

Furia este dublată de o profundă dezamăgire față de modul în care patrimoniul românesc a fost tratat de-a lungul anilor.

Declarația doamnei Mihaelei Simion: „Această tragedie putea fi evitată”

„Nu am lucrat la expoziția din Olanda. Dar aș fi putut lucra, dacă primeam această sarcină. Nu noi, personalul de specialitate, hotărâm când și unde se face o expoziție internațională. Dar câteva lucruri trebuie neapărat spuse, în invazia de ieri și azi de păreri de tot felul, firești, dealtfel având în vedere grozăvia tragediei ce ne-a lovit.

MNIR, astăzi cu toate tunurile puse pe el, are o colecție de 17000000 de obiecte (adăugând aici imensa și inestimabila colecție filatelică). De 20 de ani stă închis, cu un patrimoniu inestimabil in cutii, cu un personal subdimensionat și din ce în ce mai puțin. De 20 de ani atragem atenția asupra acestui lucru. Ni se spune, de către toții purtătorii vremelnici de pix, că un muzeu și patrimoniul național nu este o prioritate a statului.

Astăzi, intreaga societate descoperă, tragic, valoarea inestimabilă a obiectelor cărora ne-am dedicat toți viața și rămânem lângă ele doar dintr-un soi de romantism și pasiune, azi mai greu vizibilă la generațiile mai noi. Au fost furate 4 piese excepționale! În cazul unui cutremur sau a oricărei nenorociri din clădirea care se clatină șub pașii noști se pierdea TOT!!!!!!!! Dar TOT! Tot tezaurul istoric și restul sutelor de mii de artefacte de mare valoare. Doar Dumnezeu ne-a ferit și după cum se vede, nici el nu mai are răbdare cu noi!

Nimeni nu ne-a auzit! Nu am existat! Expoziții superbe știm să facem. Inclusiv pentru publicul roman, ultima expoziție – Dacia – ultima frontieră a romanității – a arătat lucrul asta, chiar așa, în veșnicul hol.

Cerem la fiecare ministru, un spațiu securizat, decent în care să facem depozitele si laboratoarele, unde să ducem în siguranță restul tezaurului cât se va tropăi prin clădirea de pe Victoriei in muuult așteptata reabilitare.

Ni se spune ca nu sunt bani și nu e o prioritate. Ba chiar ni s-a sugerat că putem să le tinem în containere!

Acum însă, toată lumea plânge!

Poate, din nenorocirea asta se intelege că măcar restul trebuie salvat! Că profesionismul este esential in acest domeniu și se construiește greu! Că politica și politruceala nu au ce căuta în acest domeniu, care, strigăm de peste 10 ani, este parte a securității naționale!

În imagini – doua instantanee cu piesele , luate din expozitia de la București, expoziție la care am avut privilegiul să lucrez alături de câțiva dintre colegii mei.”

Contextul Expoziției

Expoziția „Dacia! Regatul aurului și argintului” a fost organizată pentru a prezenta lumii bogățiile culturale ale României. Printre piesele expuse se numărau brățări dacice de aur, monede antice și alte artefacte de o valoare istorică uriașă.

Cu toate acestea, evenimentul s-a transformat într-un eșec răsunător, iar securitatea muzeului olandez este acum intens criticată. Hoții, care au folosit o explozie pentru a pătrunde în incintă, au demonstrat un grad ridicat de organizare. Până în prezent, aceștia nu au fost identificați.

Ce urmează?

Autoritățile olandeze au anunțat că investigația și inventarul pieselor sunt în desfășurare, dar furia românilor rămâne la cote înalte.

Până atunci, românii rămân cu întrebări dureroase și cu teama că o parte din tezaurul național a fost pierdută pentru totdeauna.