Pe 24 ianuarie, sărbătorim un moment crucial din istoria noastră – Unirea Principatelor Române , cunoscută ca Mică Unire . Acest eveniment din 1859 marchează începutul procesului de consolidare a statului român modern. Deși este un eveniment bine cunoscut, există multe detalii și povești mai puțin știut care îi subliniază complexitatea și importanța.

Unirea: un act de ingeniozitate politică

Unirea Principatelor nu a fost un act simplu, ci rezultatul unor manevre diplomatice extrem de îndrăznețe. De exemplu:

1. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza nu era prevăzută în Convenția de la Paris din 1858. Textul stipula că Moldova și Țara Românească puteau alege fiecare propriul domnitor, dar nu interzicea ca ambele principate să aleagă aceeași persoană. Românii au folosit această ambiguitate juridică în avantajul lor.
2. Alegerea lui Cuza a fost o surpriză chiar și pentru Marile Puteri. În special, Imperiile Otoman și Austria s-au opus vehement unirii, iar unii politicieni europeni au considerat inițial acest act „o provocare la adresa echilibrului european”. Cu toate acestea, voința națională a prevalat.
   

Oameni care au susținut din umbră Unirea

Deși Cuza este figura centrală, acesta nu a fost singurul actor important. Unii dintre cei mai influenți susținători au fost:

1. Vasile Alecsandri – poetul și omul politic moldovean a fost unul dintre cei mai vocali promotori ai unirii, iar versurile sale inspiratoare au alimentat dorința de unitate în rândul poporului.
2. Mihail Kogălniceanu – marele vizionar politic și prieten apropiat al lui Cuza, a jucat un rol esențial în redactarea programului politic care a pus bazele reformelor ulterioare.
3. Costache Negri – un diplomat moldovean discret, dar influent, a susținut unirea pe plan internațional prin negocieri îndrăznețe în capitalele europene.
   

Orașul Focșani: simbolul unirii și confuziile pe care le-a provocat de-a lungul timpului

Deși orașul Focșani era un simbol al Unirii în anul 1859, azi, situația este cu totul diferită. Pe atunci orașul era divizat în două, având o parte moldovească și o muntenească, fiecare cu administrația sa separată. Acest lucru a făcut ca Focșaninul să fie martorul unor tensiuni, dar și al unei confuzii moldoveni și munteni.

Un aspect mai puțin cunoscut este legat de populația din județul Buzău, care este adesea percepută greșit ca fiind de origine moldovenească, din cauza apropierii geografice de zona de graniță.

În realitate, muntenii din Buzău au o identitate culturală distinctă, diferită de cea a moldovenilor din apropiere. Această confuzie istorică este o dovadă a complexității identităților regionale din aceeași perioadă. După unirea administrativă, aceste diferențe au început să fie estompate, contribuind la construirea unei identități românești comune, dar care pe alocuri au fost uitate de bucureștenii din ziua de azi.

Unirea a transformat Focșaniul într-un punct strategic pentru consolidarea noului stat român. În 1862, orașul a găzduit prima ședință comună a Comisiei Centrale, organism responsabil de uniformizarea legislației celor două principate.

Reacția Marilor Puteri

Deși unirea a fost o victorie pentru români, ea a fost privită ca o suspiciune de Marile Puteri:

Franța , sub conducerea lui Napoleon al III-lea, a fost principalul susținător al unirii, văzând în România o posibilă aliată împotriva influenței austriece și rusești.

Imperiul Austriac și Imperiul Otoman au fost cei mai vehemenți opozanți. Austria se temea că un stat român puternic ar putea inspira alte popoare din imperiu să lupte pentru autonomie.

Rusia a avut o atitudine ambivalentă. Deși inițial sprijinise unirea, a devenit reticentă când a realizat că noul stat nu se va afla complet sub influența sa.

Reformele lui Cuza: promisiunea unei Românii moderne

Unirea a fost doar începutul. În anii următori, Cuza și echipa sa au implementat reforme profunde, care au modernizat statul:

Legea secularizării averilor mănăstirești (1863): Aceasta a eliberat țara de sub influența economică a mănăstirilor grecești aflate sub jurisdicția Patriarhiei din Constantinopol, recuperând aproximativ un sfert din suprafața agricolă a țării.
Reforma agrară, deși controversată, a creat : situația țăranilor, care primeau pământ, punând bazele unei societăți mai echitabile.
Codul Civil și Codul Penal : Inspirate din modelul francez, acestea au dus la conslidat legislația în cele două principate și au modernizate administrația.

Unirea a fost sărbătorită discret la început

Deși astăzi 24 ianuarie este o sărbătoare națională, acest lucru nu s-a întâmplat imediat. În perioada comunistă, Mica Unire a fost oarecum umbrită de accentul pus pe Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 . Abia după 1989, evenimentul a primit atenția pe care o merită, iar în 2014 a fost declarată zi liberă națională .

Simbolismul Horei Unirii

Un alt detaliu fascinant este Hora Unirii , scrisă de Vasile Alecsandri, care a devenit mai mult decât un cântec. Acest lucru simbolizează unitatea, egalitatea și fraternitatea între români, iar tradiția prinderii în horă este păstrată și astăzi, fiind un gest care unește generațiile.

Lecția Micii Uniri

Unirea din 1859 nu amintește de importanța solidarității ci a viziunii comune. Deși realizată într-un context politic complicat, ea a demonstrat că, prin inteligență, voință și sacrificiu, un popor poate să-și schimbe destinul. Într-o lume marcată de dezbinări, spiritul Micii Uniri rămâne un exemplu de unitate și determina pentru viitor.