Una dintre cele mai frecvent utilizate expresii din limba română, „ai carte, ai parte”, este interpretată astăzi ca o legătură între nivelul de educație al unei persoane și șansele sale de succes. Totuși, sensul acestei expresii a evoluat semnificativ de-a lungul timpului.

Originea expresiei a apărut pentru prima dată în zona Transilvaniei, unde „cartea” desemna documentul funciar ce certifica dreptul de proprietate asupra unui teren. Conform profesorului Vladimir Bogosavlievici de la Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca, termenul „carte funciară” reprezenta dovada oficială a posesiei, iar expresia „ai carte, ai parte” implica faptul că deținerea unui astfel de act îți aducea respect și recunoaștere în comunitate.

Astăzi, sensul s-a transformat, iar expresia reflectă ideea că educația și cunoștințele dobândite prin intermediul „cărților” îți pot oferi succes și apreciere. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), „carte” are mai multe înțelesuri, incluzând: „cunoștințe de scriere și citire; învățătură, știință, cultură”. De asemenea, poate desemna un document sau un act oficial, cum ar fi „cartea de judecată”, care face referire la o sentință juridică.

Astfel, expresia „ai carte, ai parte” își păstrează relevanța, îmbinând simbolic ideea de autoritate juridică cu cea de putere a educației.